Spre această temă m-a inspirat un dialog dintre un teolog și păr. Arsenie Papacioc. Acesta a fost întrebat: «Ce părere aveți despre Sf. Paisie Velicikovschi, care a schimbat multe mănăstiri. Îl putem suspecta de nestatornicie?» Părintele Arsenie Papacioc îi răspunde: «Ascultă dragă, nu-l compar eu pe Sf. Paisie cu un frate de mănăstire, care n-a putut să ducă o găleată de apă. Sf. Paisie era un titan». În binecunoscuta lucrare «Pelerinul rus» este abordat un pelerin anonim care căuta un duhovnic iscusit, care să-l inițieze în rugăciunea inimii, în rugăciunea lui Iisus.

Conform cercetărilor prof. Aleksei Pentkovski de la Academia Teologică din Moscova, acest pelerin necunoscut a fost identificat ca fiind Arsenie Troiepolski, un ieromonah ucrainean care în sec XIX a trecut prin mai multe biserici și mănăstiri, din Rusia și Ucraina, în căutarea unui duhovnic practicant al rugăciunii inimii.

Nu expresia «nestatornicie» este potrivită vieții Sf. Paisie, ci un sinonim al acesteia și anume: «pelerinaj». Doar că noțiunea de pelerinaj dobândește la Sf. Paisie Velicikovschi dimensiuni mult mai largi.

Urcușul pe scara desăvârșirii a Sf. Paisie începe pe fondul dorului după liniște isihastă, dor care a început să rodească în sufletul lui pe când încă era student la Academia teologică movileană. Tot de tânăr a început să conștientizeze marea responsabilitate a preoției, de care fuge, asemănându-se, astfel, cu Sf. Ioan Gură de Aur. Căutările sale lăuntrice găsesc prima odihnă în pământul românesc. În răstimpul primei șederi în Țările Române (1743-1761) s-a bucurat de inițiere în viața monahală, învățând și limba română. Însă cea mai mare bucurie pentru el a fost însușirea exercitării rugăciunii inimii. Toate acestea datorită unui climat de intensă viață duhovnicească din așezămintele monahale românești.

Deși a fost un mare nevoitor în Sf. Munte, unde a fost tuns în monahism de către starețul Vasile de la Poiana Mărului, apoi cu greu hirotonit preot, formând o frumoasă obște la Schitul Sf. Prooroc Ilie, unde petrecea în mare lipsă materială, ostenindu-se cu citirea și transcrierea cărților sfinților părinți, totuși cununa ostenelilor sale a dobândit-o revenind din nou în sfânta Moldovă, la mănăstirile Dragomirna și Secu.

Darurile dobândite până atunci nu le-a închis în camera egoistă a inimii sale, ci o dată cu stabilirea sa în 15 august 1779 la Sf. Mănăstire Neamț ajunge la maturitate, reluând pe o scară mult mai largă inițiativele sale precedente.

Pentru el, urcușul duhovnicesc, însemna punerea accentului pe: sărăcie, ascultare, asceză, orientare spre rugăciune, dezvoltarea culturii teologice, prin cunoașterea limbii grecești, limbii române și cunoașterea sf. părinți. Toate acestea trebuiau realizate – după gândirea dânsului – pe fondul rugăciunii inimii, dar care cerea mărturisirea zilnică a gândurilor și înmulțirea ostenelilor. «După măsura ostenelilor voastre – le spunea fraților mănăstirii – cu timpul veți dobândi lacrimi și plâns cu nădejde, spre mângăierea sufletului. Se va ivi în voi râvna fierbinte de a trăi după poruncile Domnului și veți câștiga smerenie și răbdare, milă și iubire către toți, iar mai ales către cei nedreptățiți, către bolnavi și bătrâni». Le dădea povețe și din perspectiva unui bun psiholog. Astfel, le mai spunea: «Fraților, pe lângă toate acestea, se cuvine să răbdați bărbătește tot felul de neputințe trupești: slăbiciuni, boli grele și suferințe trecătoare, care sunt pentru mântuirea veșnică a sufletelor voastre. Numai astfel veți ajunge bărbați desăvârșiți, după măsura vârstei lui Hristos». Se bucura enorm de mult de urcușul duhovnicesc al ucenicilor săi, încât a fost în stare să spună următoarele: « Când văd pe fiii mei duhovnicești nevoindu-se și silindu-se a păzi poruncile lui Dumnezeu cu ascultare și smerenie, am în sufletul meu atât de mare bucurie duhovnicească, încât nici în împărăția cerurilor nu doresc să am bucurie mai mare ca aceasta. Iar când văd pe unii negrijind de poruncile lui Dumnezeu, ținând la voia lor, trecând cu vederea sfânta ascultare, cârtind și petrecând în lenevie și iubire de sine, atunci atâta întristare cuprinde sufletul meu, că mai mare decât aceasta nu poate fi, până când nu îi voi vedea pocăindu-se cu adevărat».

Aici s-au format două echipe de traducători și copiști, sub conducerea sa. S-a lucrat intens la revizuirea traducerilor în lb. slavonă și lb. română a textelor patristice. Astfel, sub păstorirea Cuviosului Paisie, mănăstirea Neamț devine «centrul monahismului ortodox, școală de viață isihastă și cultură duhovnicească pentru întreg Răsăritul Ortodox». Iată cât de roditor a fost pentru marele nevoitor din Poltava Ucrainei pământul Țărilor Române, unde s-a format chiar un curent după numele acestui nevoitor – paisianismul. «Eu sunt absolut sigur că, dacă Mântuitorul nu ne-a pedepsit pentru prăbușirile morale și nevredniciile ce au urmat – mărturisește cutremurător Nichifor Crainic- și dacă El a acoperit de slavă neamul nostru, ridicându-i toate umilințele istorice, această bogată îndurare i-a fost cucerită de veacul transfigurat al paisianismului. E veacul de aur al Ortodoxiei românești». Iată țelul atins al acestui important pelerin ucrainean.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a afirmat, că: « România a dăruit Ucrainei (și putem spune întregii Ortodoxii) pe Sf. Ierarh Petru Movilă, iar Ucraina a dăruit României (tot așa putem spune întregii Ortodoxii) pe Sf. Paisie Velicikovschi».

Întrucât anul acesta, închinat marilor isihaști (Sf. Simion Noul Teolog, Sf. Grigorie Palama și Sf. Paisie Velicikovschi) este umbrit prin războiul nedrept al Rusiei împotriva Ucrainei, țara de obârșie a Sf. Paisie de la Neamț, aș dori să închei cu o rugăciune către el, rugându-l să mijlocească pentru sfânta pace în Ucraina, în țara noastră și în lumea întreagă.

«Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie, lauda Moldovei și a monahismului ortodox, mare stareț al Mănăstirii Neamț, părinte sfânt și dascăl al neîncetatei rugăciuni și povățuitor blând și smerit al cuvioșilor călugări, cu evlavie îngenunchem înaintea sfintei tale icoane și cu credință cerem să te rogi înaintea Preasfintei Treimi pentru noi, păcătoșii fiii tăi.

Ascultă rugăciunile noastre și le du la Hristos Dumnezeu și la Preasfânta Fecioară Maria. Îndepărtează ispitele cele grele de la noi Învață-ne, Sfinte Părinte Paisie, să ne rugăm cu lacrimi, învață-ne să ne iubim și să slăvim neîncetat pe Dumnezeu. Alungă dintre noi furtuna ispitelor trupești și sufletești, neascultarea, mândria și tot cugetul viclean. Întărește iarăși viața duhovnicească în mănăstirile noastre și, mai ales, smerenia, ascultarea și sfânta rugăciune. Nu ne uita pe noi, Sfinte Părinte Paisie, ci, împreună cu cetele cerești, roagă-te pentru preasfințiții noștri ierarhi, pentru preoți și călugări, pentru mame și copii, pentru cei ce sunt în suferințe și în nevoi, pentru toți dreptcredincioșii creștini și pentru pacea Bisericii lui Hristos, ca să fim acoperiți de tot răul, pentru pacea din Ucraina, din România și din lumea întreagă cu harul Preasfântului Duh, în Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia I se cuvine laudă și mulțumire în vecii vecilor. Amin».

Pr. Vicar dr. Nicolae Lauruc

14 iulie 2022 – Simpozionul „Sfântul Paisie Velicikovski” – Sf. Mănăstire Neamț