Din mila Atotputernicului Dumnezeu am ajuns la prăznuirea a 30 de ani (1993-2023) de la Sfințirea Bisericii ortodoxe ucrainene  ,,Sf. Întocmai cu Apostolii, marele kneaz Volodymyr  și Sf. Ierarh Petru Movilă”, a Bisericii Protopopiale din Lugoj, centrul spiritual al ucrainenilor din Banat, „perla lugojeană”- cum a fostnumită de către  pictorul lugojan  Victor Jurca.

                Lugojul este important în Banat, fiind așezat geografic în zona de vest a României pe drumul E70 care face legătura între București și Timișoara, al patrulea ca mărime  oraș dupa Timișoara, Arad și Reșița. Multisecularul oraș, are originea în îndepărtata istorie a mileniului întâi. O primă atestare istorică a urbei, o variantă, se află în cronica notarului regelui Bela al II-lea Anonymus, care pomenește de ,,o cetate  de pământ pe malul râului Timiș la sfârșitul sec. al noulea (896) în vremea venirii ungurilor în Panonia, unde ,,vlahii” sub conducerea  ducelui Glad opuneau rezistență îndărjită oștilor ungare cotropitoare, pentru a-și apăra libertatea și independența.

După retragerea tătarilor (prin anul 1242), în scopul de a asigura hotarele țării, regele Bela al IV-lea (1235-1270) a dat ordin de a ,,reface și întări cetățile Orșova, Mehadia, Caransebeș, Lugoj, Lipova”, astfel se face prima amintire documentară scrisă despre orașul Lugoj. Deci, fiind oraș strategic, situat la intersecția  drumurilor spre Făget, Caransebeș, Buziaș, de-a lungul veacurilor a suportat cu eroism năvălirea altor neamuri. A suferit, dar nu s-a supus.

                Acum este liber datorită libertății de exprimare dobândită în timpul celor 6 zile de luptă a timișorenilor

 în decembrie 1989. Revoluția din 1989 a fost deschizătoare de noi orizonturi pentru viața bisericească a populației municipiului Lugoj, al doilea oraș liber din țară, la 20 decembrie 1989. Acum nu ne este frică, pentru că atunci ,,ne-am mântuit de frică” când au căzut lanțurile totalitarismului, au strigat participanții la evenimentele din decembrie 1989 și astfel  ne-am putut organiza ca etnie ucraineană în Banat.

               Primul care a îndrăznit a purcede la organizare îndată după fuga și moartea tiranului Ceașescu a fost prof. Gh. Semeniuc, care în 28 dec 1989 în casa proprie pe str. Bistrei nr. 21  a făcut un protocol în prezența lui Masikevici E., Bacaliuc R. și Constantyniuc I. cu  dorința istorică  de a ne manifesta ucrainește și să facem biserică proprie. Este prima întrunire riscantă a celor 4 vajnici încrezători pentru un viitor bun pentru ucrainenii din zona Banatului. Au urmat în 1990 alte întruniri în cadrul primului U.U.R din Banat înjghebat prin bărbați vajnici, care au știut ce vor, adică construirea bisericii ucrainene în Lugoj.

               La inițiativa vrednicului de pomenire prof. Gh.Semeniuc a fost format ,,Comitetul  de construcție a bisericii”: Covaci Ioan – președinte, Bilanin Gh.-  casier, Belia Petru și Pauliș Vasile – consilieri. Așa se face că a fost  găsit un loc minunat pentru construcția bisericii, oferit de primul primar al Lugojului de după 1989 juristul Sorin Stragea, la insistențele domnului Semeniuc, care a  făcut, alături de inginerul  proiectant Marin Viorel (deplasându-se și în Serbia la preotul din  Novy Sad), proiectul mult doritei bisericii despre care a scris  apoi în Cartea de aur a bisericii : „Mulțumesc lui Dumnezeu cel Sfânt că m-a ajutat să-mi împlinesc visul de a vedea biserica ortodoxa ucraineană”.

               De amintit este faptul că în Duminica ,,Tuturor Sfinților” – 10 iunie 1990 un grup de preoți în frunte cu pr. Ioan Pițura Vicar general, pe atunci și deputat în Parlamentul țării, a sfințit locul destinat construirii bisericii, în Parcul Plopilor, în cadrul primei Sf. Liturghii săvărșite cu  reprezentanții Arhiepiscopiei Timișoarei : pr. A. Miculescu și pr. I. Țigriș – protopopul Lugojului.

Din 01.11.1990 a fost numit ca preot paroh și protopop în Lugoj Albiciuc Ilie, fost paroh în Maramureș la parohia  Poienile de sub Munte II, care a găsit enoriașii în zi de sămbătă, 03 nov. 1990, la săpat fundația, care a fost turnată în beton o lună mai târziu.

Deci neavînd biserică și casă, în incinta U.U.R. din Banat, pe str. I. Vidu nr. 17, a fost amenajată capela Sf. Volodymyr (în condiții modeste), ca loc de rugăciune cu credincioșii formați în parohie, iar de praznicile mari, se oficia în biserica nouă, în regim de șantier.

Pe fundație, după depunerea crucii pe locul altarului în cadrul Sf. Liturghii oficiată de pr. Ioan Pițura, Vicar general, cu un grup de preoți duminica, 17.03.1991,  a doua zi  meșterul Teslevici Mihai, a pus prima cărămidă și a început  construcția într-un moment emoționant și cu mare bucurie, în prezența domnului Stepan Tcaciuc, președintele U.U.R. din Romania. După decesul meșterului Mihai, fratele lui, Teslevici Vasile a preluat lucrarea  de construirea bisericii. Lucrările au fost atent supravegheate de inginerul de structură și rezistență, domnul Ioan Berariu, lugojan de origine și un om de mare valoare profesională și  morală. După o perioadă de jerfelnicie din partea meșterului și a enoriașilor, biserica fiind construită, acoperită și tencuită s-au făcut demersuri ca să fie dată cultului spre slujire. Așa se face că  sâmbăta, 04.12.1993 de praznicul ,,Uvedenie”, a fost săvărșită prima Sf. Liturghie cu ierarh  ucrainean din Ucraina, arhiepiscopul Danylo al Cernăuților și Bucovinei.

               Sărbătoarea mult așteptată – după 3 ani de construcție  a bisericii – s-a derulat a doua zi, 05.12.1993, prin săvărșirea Sf. Liturghii și sfințirea bisericii, oficiată, din binecuvântarea Preafericitului Patriarh Teoctist, de către Mitropolitul Nicolae al Banatului, împreună cu oaspetele din Ucraina, arhiepiscopul Danylo. Bineînțeles că emoționanta slujire la prima biserică construită după reînființarea Vicariatului, a fost oficiată  cu mulți preoți ucraineni și români, în frunte cu Înaltpreacucernicul părinte Ioan Pițura, Vicar general, însoțit de pr. dr. Nicolae Lauruc, consilier și secretarul Vicariatului nostru, la momentul respectiv.

               Lângă biserica parohială  se află troița sculptată  în stejar de  Teodor Bârsan  din Bârsana, Maramureș și bustul lui Taras H. Șevcenko poet și pictor ucrainean (1814-1861), donat de Hleba Iura – președinte U.U.R. filiala Timiș. Biserica este dotată cu încălzire centrală, iconostasul, tronurile și mobilierul  este sculptat în stejar de către ing. Croitoriu C-tin din Tg Neamț, scaunele fiind procurate de la Timișoara prin strădania  epitropului I Covaci Ioan, ca donație a lui Mihai Motâcica. Pictura în tempera este executată de un grup de pictori din Lvov, Ucraina  coordonat de prof. Constantin Marcovici. Clopotele au fost turnate în Tg. Neamț, fiind donate de Mihăiță – fiul constructorului bisericii, Teslevici Mihai. Fundația și treptele  sunt placate cu marmură. Nu departe de edificiul eclezial, pe strada Memorandului nr.4, se află casa parohială și sediul administrativ al protopopiat ucrainean, edificat intre  anii 2013-2015.

               Părintele paroh  Albiciuc Ilie totodată și protopop pe seama parohiilor ortodoxe ucrainene din Banat, în cadrul Vicariatului, în ascultarea Patriarhiei Ortodoxe Române, a slujit în Lugoj între 01.11.1990 – 01.07.2021.

La  împlinirea a  30 ANI  DE  LA  TĂRNOSIREA  BISERICII  ORTODOXE  UCRAINENE  DIN  LUGOJ  aducem laudă lui Dumnezeu și muțumire tuturor constructorilor, jertfitorilor, binefăcătorilor, adică ctitorilor bisericii, pomeniți din neam în neam.

,,Iarăși și iarăși ne rugăm și mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi și ne-au încurajat, în special credincioșilor lugojeni pe umerii cărora a stat toată răspunderea. Dânșii și mulți din alte părți sunt ,,ctitorii și binefăcătorii sfântului locașului acestuia”.

 Ei sunt și vor fi în veci pomeniți la Sfânta Liturghie cînd preoții vor  ieși cu Cinstitele Daruri și se vor ruga: ,,Pe fericiții și pururea pomeniții ctitori ai sfântului locașului acestuia și pe alți ctitori,  miluitori și făcători de bine, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa. Amin”

,,Vrednic esti, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava și cinstea  și puterea ,căci Tu ai zidit toate lucrurile și prin voința Ta ele erau și s-au făcut”. (Apocalipsa 4,11). Amin

Pr. Ilie Albiciuc, protopop onorific