Introducere

Anul 2023 a fost rânduit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul comemorativ al îngrijirii persoanelor vârstnice, împreună cu anul comemorativ al cântăreților și imnografilor bisericești. Icoana anului omagial dedicat pastorației vârstnicilor îi înfățișează pe cei doi prooroci care au întâmpinat pe Mântuitorul în templul din Ierusalim: Dreptul Simeon și Proorocița Ana. Amândoi erau bătrâni de zile, temători de Dumnezeu, trăitori ai poruncilor, așteptând cuminți „plinirea vremii”. Singurul personaj biblic al Noului Testament a cărui vârstă este amintită și precizată cu exactitate este Sfânta Prorociță Ana, fiica lui Fanuel, din neamul lui Așer, aflată în vârstă de 84 de ani în ziua Întâmpinării Domnului în templu și a primirii Lui pe brațe de către Dreptul Simeon, aflat la o vârstă patriarhală nedefinită (Luca 2, 36-37), oferindu-ne pildă pentru vârstnici de a nu se depărta de templu și de rânduiala Bisericii Ortodoxe, „slujind noaptea și ziua în post și în rugăciuni”, ca pregătire pentru a fi întâm­pinați de Domnul la ieșirea sufletului în ceasul morții.

În ceea ce privește prima temă, Sfântul Sinod subliniază că „din nefericire, astăzi, sunt foarte mulți bătrâni care trăiesc în multă însingurare, în izolare de comunitate, simțindu-se cumva inutili acesteia sau, mai mult, traumatizați de propria îmbătrânire, ajung chiar la deznădejde. De aceea, Biserica este chemată să gândească noi forme și metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor. Concomitent, trebuie lucrat și la creșterea și educarea tinerilor spre a nu marginaliza persoanele vârstnice, a nu le abandona și izola în centre de asistență socială, deoarece tinerii și persoanele în vârstă au nevoie unii de ceilalți”.

Un fenomen care ia amploare în lume este indiferența față de persoanele vârstnice. Cauze? Dezvoltarea științei și medicinii au crescut durata de viață, prin urmare s-au înmulțit vârstnicii. De unde devine o problemă la scară planetară responsabilitatea față de vârstnici.

În temeiul care a stat la baza hotărârii sale, Sfântul Sinod arată că Patriarhia Română avea la începutul anului 2023: 21 de centre de zi, 54 de așezăminte rezidențiale și 52 de servicii de îngrijire la domiciliu, destinate persoanelor vârstnice.

Argumente scripturistice și patristice

În Vechiul Testament, respectul pentru bătrâni a fost transformat într-o poruncă pe care toţi aveau datoria să o împlinească: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” (Ieşirea 20, 12), sau: „Înaintea celui cărunt să te ridici, să cinsteşti faţa bătrânului şi să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Leviticul 19, 32). Cel care nu-şi respecta părinţii vârstnici era văzut ca un blasfemiator: „Ca un hulitor este cel care părăseşte pe tată şi blestemat de Domnul este cel care mânie pe mama sa” (Eccleziasticul 3, 16).

Noul Testament ne arată lămurit că înţelepciunea celor vârstnici ţine de apropierea lor de Dumnezeu prin rugăciune şi de viaţa virtuoasă pe care aceştia o trăiesc. Astfel, Dreptul Simeon nu era doar un om învăţat, ci şi un permanent rugător, luminat de Duhul Sfânt pentru a-L recunoaşte pe Mesia în Pruncul Iisus: „omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui” (Luca 2, 25). Dreptul Simeon Îl va putea purta în braţele sale pe Cuvântul lui Dumnezeu înomenit şi Îl prezintă ca fiind „Lumină spre descoperire neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2, 32). Înţelegem, în acest sens, de ce Dreptul Simeon devine model şi ocrotitor al persoanelor vârstnice: era învăţat, drept, temător de Dumnezeu, răbdător, plin de credinţă şi nădejde.

Citându-l pe Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Vasile cel Mare spunea că: „Sfântul Apostol Pavel ne învață să cinstim pe bătrâni, ca pe niște părinți”, de unde reiese calitatea deosebită pe care o au cei în vârstă. „Pe bătrâni să nu-i înfrunţi, ci să-i îndemni ca pe un părinte!” (I Timotei 5, 1-2).

Remedii pastoral-misionare

 Din punct de vedere etimologic, termenii pastorație  și misiune  exprimă esența (nucleul) activității pastorale, prin implicarea clerului în viața credincioșilor. Așadar, putem afirma că sensurile celor doi termeni inseparabili presupun ,,trimiterea Bisericii în lume în vederea propovăduirii Evangheliei și integrării omului în Împărăția lui Dumnezeu, întemeiată prin lucrarea mântuitoare a Domnului Iisus Hristos”.

 Astăzi, pastorația Bisericii este prezentă pe întregul areal din firescul existenței omului, ocupându-se de problemele acerbe ale credincioșilor din toate păturile sociale, indiferent de vârstă, gen sau ocupație. Prin activităţi formative şi informative, Biserica reuşeşte să îndeplinească mandatul încredințat de Hristos, în scopul mântuirii sufletelor oamenilor.  

Rolul preotului, ca păstor de suflete în comunitatea creștină pe care o conduce, este acela de a împlini porunca dată de Hristos Sfinților Apostoli, având referințe clare de a învăța, sfinți și cârmui pe cei încredințați pe calea mântuirii (Matei 2, 1-20). În cazul persoanelor aflate în situația pensionării, preotul trebuie să identifice potenţiale situaţii de criză în care se pot afla credincioşii. Dintre acestea, două sunt mai des întâlnite şi crează epuizare fizică, însoţită de un real disconfort sufletesc.

1. Criza sentimentului de inutilitate

S-a constatat faptul că, după ce și-au pierdut contactul cu locul de muncă, cei mai mulți dintre pensionari se simt inutili pentru societate, în mod deosebit, în mediul urban. Pe de altă parte, în mediul rural, presiunea acestui gând este diminuată datorită treburilor gospodărești în care se angajează zilnic. Totuşi, statistica ne-a demonstrat şi faptul că unii dintre aceștia și-au dezvoltat vicii (alcoolism, violență, etc.) sau au fost cuprinși de gândurile negre ale altor patimi.

În astfel de situații, preotul trebuie să intervină și să le explice acestora etapele firești ale vieții, folosindu-se de modele biblice, precum Marta și Maria, surorile lui Lazăr. De asemenea, pe cei iscusiți în meseriile sau profesiile lor, preotul îi poate antrena în activitățile parohiale. Rolul unor astfel de activități este benefic pentru pensionari, întrucât aceștia vor simți că li se redau tonusul vital și încrederea că sunt utili pentru societate.

2. Frica părăsirii acestei lumi

Se recomandă ca fiecare bătrân să se pregătească spiritual pentru această etapă, fără a transforma despărțirea de cei dragi într-o disperare continuă. Primirea dezlegării păcatelor prin Spovedanie îl va ajuta pe cel înaintat în vârstă să înțeleagă și să trăiască cele trei aspecte ale Sfintei Taine. Referindu-ne exclusiv la acestea, preotul trebuie să explice cu deosebită atenție importanța Spovedaniei. Asemănată cu un act medical, bătrânul va simți influența benefică a acesteia în trăirea religioasă și propriul comportament. Apăsarea poverii păcatelor se va diminua, va fi capabil să restabilească echilibrul sufletesc și să găsească pacea pe calea îndreptării. În acest mod, va putea reface comuniunea cu Dumnezeu, atât de esențială în dezvoltarea spirituală a omului.

Vizitele pastorale sunt esențiale și pot fi solicitate la domiciliu, de binecuvântarea periodică a tuturor locuințelor din parohie sau în afara cadrului cultic.  Toate aceste vizite trebuie realizate, întrucât preotul are obligația, izvorâtă din legământul de asumare a implicării spirituale făcut la hirotonia sa, de a veghea urcușul duhovnicesc al tuturor enoriașilor încredințați lui spre păstorire, de a le oferi asistenţă necondiţionat. Totuși, trebuie ca preotul să țină cont de o serie de coordonate atunci când își programează vizitele la domiciliu acestora (familia nu trebuie să se simtă apăsată material de vizita preotului; vizita trebuie să fie limitată în timp; nu trebuie uitat scopul vizitei).

Dacă ținem cont de particularitățile de vârstă, bătrânețea este considerată ultima etapă a vieții, bogată în avantajele și dezavantajele ei. O realitate a experienței pastorale a tuturor timpurilor o constituie frecvența deosebit de mare a acestora în activitățile vieții Bisericii, prin participarea la sfintele slujbe, preoții sprijinându-și activitatea pe aceștia. Trebuie să avem în vedere și vârsta acestora, întrucât cei ce depăşesc 70 de ani (Ps. 70, 10) intră pe un alt făgaș, preotul sporind vizitele pastorale, pregătind și încurajând (prin Spovedanie și Împărtășanie) pe aceștia să primească cu liniște și seninătate sfârșitul vieții. În cele mai multe dintre cazuri, se observă o conștientizare a apropierii sfârșitului vieții, bătrânii folosindu-se neîncetat de puterea rugăciunii.

Cei care au încă sănătatea şi puterea necesare de a se mişca, vor fi mărturisiţi şi împărtăşiţi la biserică. Ei vor fi povăţuiţi să participe, în măsura posibilităţilor, şi la sfintele slujbe, în general, şi, în special, la Sfânta Liturghie şi la Taina Sfântului Maslu. Cei bolnavi şi neputincioşi vor fi spovediţi şi împărtăşiţi la casele lor.

Pentru pastoraţia bătrânilor este necesar ca preotul să organizeze în cadrul parohiei sale o asistenţă socială permanentă concretizată prin ajutorare cu hrană, veşminte, medicamente, lemne de foc, asistenţă medicală etc, a celor ce au nevoie de acestea. Orice lucrare pastorală trebuie să ţină seama de asemenea necesităţi şi să le rezolve cât mai bine posibil. Bătrânii trebuie trataţi cu blândeţe, cu dragoste, cu înţelegere, potrivit povăţuirilor pe care ni le dă Sfântul Apostol Pavel.

La fel, trebuie să povăţuiască preotul pe copiii, pe nepoţii şi pe celelalte rudenii ale bătrânilor la împlinirea datoriilor de a cinsti, de a respecta şi a fi cu dragoste şi bunătate faţă de părinţii, de bunicii şi apropiaţii ajunşi la bătrâneţe.

Pentru o asemenea activitate pastorală, bătrânii arată întotdeauna recunoştinţă vie şi o mulţumire caldă preotului lor şi ei vor fi o mărturie veşnică în faţa Dreptului Judecător despre împlinirea îndatoririlor pastorale ale preotului în acest sector al vieţii.

Concluzie

Prin tact pastoral și practică la parohie, preotul este dator să se implice în viața duhovnicească a credincioșilor vârstnici. Poate fi ajutat pentru aceasta de membrii comitetelor parohiale și de alți credincioși, împreună cu care să identifice persoanele aflate în această situație, să caute sprijin la autorități și la fundații de caritate, să ajute persoanele vârstnice să își trăiască demn, cu pace și seninătate, anii ultimi ai vieții, ani despre care Părintele Mitropolit Ioan al Banatului spunea că sunt primăvara veșniciei.

Preot IOAN VIRGIL-BROTNEI

Parohia ortodoxă ucraineană din Lugoj