Baza noilor probleme și diferitelor controverse ce s-au ivit în problema “frații Domnului”, o constituie interpretarea liberă, arbitrară a textelor din Noul Testament în care se întâlnesc expresiile : “frații lui Iisus”, “frații Lui” și “surorile Lui”.[1]

Expresia “frații Domnului” sau “frații lui Iisus” este expresia prin care erau numiți: Iacov, Iosie, Simon și Iuda, verii Domnului (Matei 13, 55-56). Ei nu sunt frați de sânge fiindcă Iisus a fost Unicul Fiu al Fecioarei Maria (Matei 1, 25; Luca 1, 25-38). Așa zișii “frații Domnului” erau “rude”, veri secundari sau “veri al doilea”. Faptul se explică prin aceea că limba ebraică era foarte săracă în cuvinte și prin termenul de “frate” – “ah”, tradus în grecește prin “adelfos” – se indicau toate gradele de rudenie, ca: frați buni, frați vitregi, frați de levirat, unchi, nepoți și strănepoți, veri primari și veri secundari, cumnați etc. Avraam era unchiul lui Lot, iar el nepotul său și se numeau frați (Facere 11, 27;12,5; 13,8,12; 14, 14-16). Chiar și pe păstorii lor îi numeau “frați”(29,4). Iacov, nepotul lui Avraam, s-a căsătorit cu verișoarele lui – surorile Lia și Rahela –fiicele lui Laban, deci veri de gradul doi și se numeau frați (cf. Facere 11,27; 24,15,40 ; 29, 10, 12, 15; Numeri 16,10). De asemenea, Eleazar și Kish erau frați, iar copiii lor s-au căsătorit – verii cu verișoarele lor – deci se numeau “frați” (Paralipomena/Cronici 23,22) ; mai erau apoi frații de levirat (Matei 22, 24-27).

          Așa se explică și textele în care se întâlnesc expresiile “frații lui Iisus”, sau “frații Lui” (Matei 12,46,48-49 ; 13,55-56 ; Marcu 3,31-32 ; 6,3 ; Luca 8, 19-21 ; Ioan 2,12 ; 7, 3-5 ; Faptele Apostolilor 1,14 ; I Corinteni 9,5 ; Galateni 1,19). În toate aceste texte este vorba de “rudele” sau “verii secundari” ai Domnului. Orice altă încercare de a explica această expresie și gradul de fraternitate a lui Iisus cu așa –zisii “frații Lui”, este departe de adevăr și chiar blasfemică, și un sacrilegiu din partea celor care, considerându-i frați buni, atacă fecioria Maicii Domnului. Proorocul Iezechiel (44, 2), în descoperirea ce I s-a făcut, o vede ca pe o “Poartă” sau “Ușă” – metaforă prin care se înțelege că este prefigurată Sfânta Fecioară Maria.

          În Noul Testament se întâlnește, de mai multe ori, expresia “frații Domnului”, sau “surorile Lui”. Luându-se înțelesul direct, imediat al expresiilor, fără să se țină seama de întregul conținut, de spiritul autentic al Noului Testament în care se exprimă ideea întrupării excepționale, suprafirești a Domnului nostru Iisus Hristos, s-a ajuns la interpretări exgerate, considerând pe Sfânta Fecioară Maria o soție obișnuită a bătrânului Iosif. Interpretările acestea duc, în ultimă instanță, la anularea importanței Întrupării Fiului Lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.

Mama “fraților Domnului” ni se spune că este Maria, sora Maicii Domnului  (Matei 27,56 ; Marcu 15, 40 ; 16, 1 ; Luca 24, 10) și în baza locului de la Ioan 19, 25 se crede, ca ea trebuie să fi fost soția unui anumit Cleopa. Mulți exegeți se întreabă dacă ea a fost sora adevărată a Maicii Domnului sau vara acesteia ? Tradiția veche bisericească ne spune că drepții Ioachim și Ana au avut numai o singură fiică, pe Maria, Maica Domnului.

Așa fiind, nu  ne va rămâne decât să zicem că, Maria, mama “așa-zișilor frați ai Domnului” nu poate să fi fost soră bună cu Maria, Maica Domnului, ci, probabil, ca era o vară a acesteia, ceea ce rezultă din faptul că, se chema de asemenea Maria, întrucât știm că nici pe atunci nu era obiceiul de a numi pe doi frați buni sau două surori bune cu aceleași nume. Dacă, așadar, Maria, “mama fraților Domnului”, era o vară a Mariei, Maicii Domnului, atunci “frații Domnului” nu pot sa fie în niciun caz frați buni ai Domnului, ci sunt frații Lui în înțelesul mai larg al cuvântului, adică verii secundari ai Lui și fiii Mariei, vara primară a Mariei, Maicii Domnului.

Totuși, protestanții raționaliști și toate sectele și denominațiunile derivate din Protestantism, interpretând literal expresia “frații lui Iisus” – sprijiniți și de o altă expresie “până ce” – înțeleasă tot în felul lor – săvârșesc blasfemia și sacrilegiul de a o considera pe Maria, logodnica lui Iosif, mama a celor numiți “frații Domnului”, care nicidecum nu sunt fiii ei. Iată textul pe care-l citim după traducerea  ediției britanice :

          “Și a luat el (Iosif) pe nevasta-sa (Maria), Dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu. Și i-a pus numele Iisus” (Matei 1,24-25). Traducerea corectă este: „Și a luat el pe logodnica sa. Și fără să fi cunoscut-o pe ea (Iosif),(Maria) a născut pe Fiul Său Cel Unul Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.” Că însuși termenul de nevastă este o blasfemie și un sacrilegiu, se vede din chiar textul versetului 18 de mai înainte, unde citim: “Iar nașterea lui Iisus Hristos a fost așa: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt (Matei 1,18). Iar expresia “n-a cunoscut-o până ce (“eos on”) (sau “până când”, sau “până a născut”) nu înseamnă că după aceea a cunoscut-o Iosif; ci, că n-a cunoscut-o niciodată.

          De pildă, citim, după traducerea britanică, “Și Micol, fata lui Saul și soția lui David n-a avut copii până în ziua morții ei (II Samuel/II Regi 6,23). Expresia “până ce” sau “până când”, se întâlnește adesea în Sfânta Scriptură și chiar în vorbirea obișnuită cu întelesul de “niciodată”.

          Alți comentatori au încercat să explice “frații“ și “surorile Domnului” recurgând la unele apocrife ca “Protoevanghelia lui Iacov” și „Evanghelia lui Petru” unde s-ar afla indicații că ei ar fi copiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară și frați vitregi ai Dommnului. Adică, Maria, numită sora Maicii Domnului, ar fi fost prima soție a lui Iosif cu care a avut cel puțin patru fii și două fiice: Iacov, Iosif, Simion, Iuda (Matei 13,55) fără a se numi și fiicele, după care Iosif s-a logodit cu Sfânta Fecioară Maria. Or, aceasta presupune mai întâi că Iosif ar fi fost divorțat de prima lui soție, ceea ce e de neadmis dat fiind că el era “om drept” (Matei 1,19) și n-o putea face. Apoi pentru Sfânta Fecioară Maria ar fi fost o jignire o asemenea logodnă cu el. Iar, dacă totuși cineva poate trece peste aceste considerente majore cum s-ar putea explica faptul că, deși trăia acea Marie, fosta soție lui Iosif, ei nu vin la Iisus împreună cu mama lor adevarată ci cu Maica Domnului, mama lor vitregă?

          Ar mai fi de amintit faimosul pasaj din istoricul iudeu Iosif Flaviu, care vorbește de omorârea lui “Iacob, fratele lui Iisus, supranumit Hristos”. Importanța acestui text constă în  faptul că este singura mărturie din izvor necreștin, referitoare la existența pământească a Mântuitorului, care confirmă existența cel putin a unuia dintre acești “frați ai Domnului” citați de Biblie.

În secolul IV, când a fost atacată dogma “fecioriei Maicii Domnului” s-au ivit și s-au adâncit deosebirile de interpretare a expresiei biblice “frații Domnului”. Dintre părinții și scriitorii bisericesti, Sf. Epifanie și Fer. Ieronim au fost primii care s-au ocupat în mod deosebit de problema “frații Domnului”.

          Biserica, după cum am văzut, nu îngăduie interpretările eronate privitoare la “frații Domnului” ca fii adevărați ai Sfintei Fecioare Maria. Pentru noi, ortodocșii care avem la bază datele Sfintei Scripturi și ale Sfintei Tradiții, problema este clarificată în partea esențială că acei “frați” ai Domnului nu sunt copiii Sfintei sale mame ci ai Mariei, soția lui Cleopa, numită “mama lui Iacov și a lui Iosif” (Matei 27,56; Marcu 15,40; Luca 24,10).

Se știe din Tradiție că părinții Maicii Domnului au fost fără copii până spre bătrânețe, când au născut pe Unica lor fiică, Sfânta Fecioară Maria. Și totuși, se vorbeste de o soră a Sa “Și stăteau lângă crucea lui Iisus mama Lui și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa“(Ioan 19,25). Cine era această Maria lui Cleopa? Este greu de precizat și cine era Cleopa.

          Se pare, totuși că Maria, zisă “sora Maicii Domnului” a fost o verișoară primară, fie o altă fiică a Mariei și soră cu Salomeea, fiica lui Sovi și soră cu Elisabeta.

          De remarcat că nicăieri și niciodată, așa-zișii “frați ai Domnului” nu se numesc fiii Mariei, mama lui Iisus ci numai “frații Lui”.

Altă dovadă că acești ziși “frați” nu erau frați buni, e dat de faptul că, pe cruce fiind, Domnul Hrisos încredințează pe Sfânta Sa Maică lui Ioan, apostolul iubit, pentru a-i purta de grijă și nu acelor “frați”, cum ar fi trebuit, dacă ei ar fi fost frați buni ai Lui.

          După cum se observă, raporturile dintre Iisus și acești ziși “frați” nu erau atât de strânse cum s-ar fi cuvenit între niște frați adevărați. De altfel, cheia dezbinării acestei probleme ne-o dă Însuși Domnul, când spune “Nu e prooroc disprețuit decât în patria sa și între rudele sale”(Marcu 6,4).

          Se știe că la început nici așa-zișii “frații Domnului”, în realitate rudele sau verii Lui secundari, nu credeau în El (Ioan 7,3-5). Aici se folosește pentru acești ziși “frați” chiar termenul de “rude “ sau “rudenii”.

          În concluzie, trebuie sa rămână bine stabilit, că “frații și surorile Domnului” despre care se vorbește în Sfintele Evanghelii sunt verii secundari ai Domnului nostru Iisus Hristos.

Pr. Mihai Sacaloș

BIBLIOGRAFIE

*Biblia sau Sfânta Scriptură

*Dr Vasile Gheorghiu “Sfânta Evanghelie dupa Mateiu” Cernăuți, 1925

*Ioan Mircea, pr. dr. în „Dictionar al Noului Testament”,editura IBMBOR, București 1984

*Ioan Gh. Savin, „Precizări și reconsiderări în jurul problemei “Frații Domnului” in S.T. nr 5-6/1961

*pr. drd. Valeriu Drăgușin, “Frații Domnului” în lumina exegezei ortdoxe, în S.T. nr 5-6/1985.

---

[1] Valeriu Dragusin pr. prof. “Despre fratii Domnului” in ST nr. 5-6/1985