Învățătura de credință a Bisericii noastre Ortodoxe are ca temelie Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție (formulările scrise ale celor 7 Sinoade Ecumenice), iar această învățătură de credință este sfântă și revelată. Tot ceea ce ne învață Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți ai Bisericii este adevăr Dumnezeiesc descoperit omului pentru sfințirea și mântuirea lui. Avem așadar: cultul Maicii Domnului, cultul cinstirii Sfinților, cultul cinstirii Icoanelor și a Crucii, precum și cultul cinstirii Sfintelor Moaște. Cinstirea Sfintelor Moaște de către creștinii ortodocși, precum și pelerinajele de mii de credincioși la Moaștele unui Sfânt sau altul (ex: Sfânta Parascheva de la Iași) îi deranjează pe unii oameni, formatori de opinie, batjocorindu-i prin media pe cei ce merg la astfel de pelerinaje. Am putea zice că pelerinajele la Sfintele Moaște, împart societatea în două: unii care cred și au evlavie la Sfinți; alții care se împotrivesc acestui ritual, condamnându-i cu asprime pe cei dintâi.

Sfintele Moaște sunt rămășițele trupului sfinților, păstrate în racle speciale și cinstite de creștinii ortodocși. Această cinstire are temei în Sfânta Scriptură:

1.„Odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete și, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei și a înviat și s-a sculat pe picioarele sale…” (cf. IVRegi13,21). Iată că în acest verset ni se arată puterea supranaturală a osemintelor Sfântului Proroc Elisei, și, oricât s-ar strădui combatanții să răstălmăcească această întâmplare consemnată de Sfânta Scriptură, textul ne arată cu claritate că atingerea de rămășițele Sfântului a înviat un om mort.

2.După ce i-a fost tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, „ucenicii lui au luat trupul lui și l-au înmormântat și s-au dus să-i dea de știre lui Iisus”(cf. Mt.14,12). Iar „bărbații cucernici au îngropat pe Ștefan și au făcut plângere mare pentru el”(F.Ap.8,2). Vedem din aceste două versete îngrijirea celor vii pentru rămășițele sfinților trecuți la Domnul.

3.Trupul omului este „templu al Duhului Sfânt”(cf. ICor.6,19). Așa îl numește Sf. Apostol Pavel, iar trupurile Sfinților rămân și după moarte impregnate de harul Sfântului Duh.

Fiul lui Dumnezeu a petrecut trei zile cu Trupul în mormânt, dar acel Trup era îndumnezeit, era întreg Dumnezeu cu Trupul Mântuitorului chiar dacă era fără suflet, așa mărturisim noi într-o rugăciune rostită în taină la Sfânta Liturghie când preotul zice: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu,  în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce ești necuprins”. Aici vorbim de trupul Domnului, însă, în trupurile Sfinților se sălășluiește harul Duhului Sfânt din momentul primirii Tainei Mirungerii, când preotul rostește: „Pecetea Darului Sfântului Duh”. În acel moment se impregnează în ființa omului, suflet și trup, harul Duhului lui Dumnezeu, iar prin împărtășirea cu Sfintele Taine, omul botezat, intră în comuniune cu Trupul îndumnezeit al lui Iisus Hristos. Îndumnezeirea trupului omenesc, prin lucrarea de mântuire a Mântuitorului Hristos, este temeiul sfințirii omului și arvuna posibilității ca trupurile omenești să devină Sfinte Moaște. Bineînțeles că această devenire se petrece doar în cazul sfinților, adică a acelor creștini care, prin credință și fapte bune, au conlucrat cu harul Sfântului Duh, la sfințirea și desăvârșirea proprie. De aceea și Sfântul apostol Pavel face deosebirea între trupuri: „Sunt trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești” (cf. I Cor.15,40).

Amintim de asemenea că istoria bisericii consemnează zidirea lăcașurilor de cult pe mormintele martirilor. Cu deosebire masa Sfântului Altar era așezată pe un astfel de mormânt. Plecând de la această tradiție, s-a transmis rânduiala ca la temelia ridicării unei biserici să se așeze Sfinte Moaște, iar Sfântul Antimis (fără de care nu se poate sluji Sfânta Liturghie) are încorporată o bucățică de Sfinte Moaște. Aceasta este tradiția milenară a bisericii noastre, o biserică care a născut milioane și milioane de sfinți în cerul lui Dumnezeu.

Noi, creștinii ortodocși, suntem cinstitori ai Sfintelor Moaște, indiferent de ironia sau ura unor semeni de-ai noștri, înțelegând că, dacă Dumnezeu a binevoit a-i cinsti pe Sfinți și a se preaslăvi prin ei, cu atât mai mult noi oamenii avem nevoie să le cunoaștem viața, faptele, să le urmăm exemplul și să-L preamărim pe Dumnezeu prin sfintele lor Moaște.

Pr. Iurcea Ioan – Ruscova