Fragmentele citite la Apostol și la  Evanghelie de praznicul celor mai importanți Arhangheli, Mihail și Gavriil, precum și al tuturor puterilor cerești, scot în evidență mai multe detalii ale relației dintre îngeri și oameni în raport cu Cel care i-a creat, dar subliniază  și alte detalii care îi deosebesc pe unii de ceilalți.

În primul rând, îngerii sunt importanți pentru noi datorită faptului că și prin intermediul lor a fost dată Legea Veche – „a fost rânduită prin îngeri în mâna unui mijlocitor” (Gal. 3,19). În cap. al 2-lea al Epistolei către Evrei Ap. Pavel arată superioritatea Legii Noi, adusă de către Mântuitorul, față de Legea Veche, dată oamenilor prin intermediul îngerilor, pentru că Legea Nouă ne-a fost dată nemijlocit, direct de către Mântuitorul. Tot în acest capitol Ap. Pavel, enumerând motivele întrupării Mântuitorului, îl leagă pe ultimul dintre acestea de diferențele dintre îngeri și oameni: „și să izbăvească pe acei pe care frica morții îi ținea în robie toată viața. Căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânța lui Avraam a luat” (Evr. 2, 15-16). Una din deosebirile dintre îngeri și oameni este tocmai moartea, frica de moarte fiind o povară, un jug, o robie de care ne putem elibera doar prin credința în Mântuitorul și libertatea pe care El a adus-o oamenilor.

            Ap. Pavel spune: „printr-un om a intrat păcatul în lume, și prin păcat moartea” (Rom. 5, 12), arătând că fără nădejdea credinței ne aflăm prinși într-un cerc de cauze și de efecte: păcatul a adus moartea, iar moartea / frica de moarte naște păcate. De aceea, în cap. 2 al Epistolei către Evrei, Ap. Pavel subliniază că doar întruparea Mântuitorului și efectele acestei întrupări duc la ruperea acestui cerc, chiar din interior, cunoscând personal și biruind această frică nefirească de moarte: „căci prin ceea ce a pătimit, fiind El Însuși ispitit, poate și celor ce se ispitesc să le ajute” (Evr. 2, 18).

            Eliberarea de frica morții este dată de unul din efectele întrupării Mântuitorului – noul statut de fii ai lui Dumnezeu: „făptura însăși se va izbăvi de robia stricăciunii, ca să fie părtașă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu” (Rom. 8,21). Nu credința, prin tot ceea ce implică ea, ne împiedică să ne trăim cu adevărat viața, dar frica nefirească de moarte (semn al lipsei de credință, sau al unei credințe imperfecte) ne face robi ai unor patimi care ne blochează adevărata simțire a vieții. „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” (1 Cor. 6,12). De aceea, asemenea îngerilor (chiar dacă pentru ei nu există moartea), avem posibilitatea de a ne elibera de robia fricii de moarte.

            Un fragment care s-a citit la vecernia acestei sărbători ne aduce aminte de faptul că îngerii sunt și mesageri ai Domnului, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament: „și i s-a arătat (lui Ghedeon) îngerul Domnului și i-a zis: Domnul este cu tine, voinicule!” (Jud. 6, 12).

            Un alt fragment citit tot la vecernie, ne atrage atenția asupra faptului că există două categorii de îngeri, vestitori a două împărății diferite, total opuse; prorocul Isaia descrie căderea lui Lucifer, dar mai ales, interesant pentru noi, motivul căderii: „sui-mă-voi deasupra norilor și asemenea cu Cel Preaînalt voi fi” (Isaia 14,14). Dorința de a fi asemenea lui Dumnezeu și mândria sunt motivele pentru care purtătorul de lumină a ajuns purtător de întuneric, dar sunt și ispitele cu care a venit înaintea primilor oameni: „în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Fac. 3,5). Este ispita prin care demonii s-au depărtat de Dumnezeu, și o folosesc, convinși că va funcționa, pentru a-i îndepărta și pe oameni de Creatorul lor. Eșecul lor devine eșecul tuturor celor care doresc să se apropie de Dumnezeu, dar cad în fața aceleiași ispite.

            Cel de-al treilea fragment citit la vecernie ne aduce aminte că cinstirea îngerilor ca persoane ancorate în realitatea spirituală, mereu în prezența lui Dumnezeu, își are începutul încă în Vechiul Testament: „Eu sunt căpetenia oștirii Domnului și am venit acum! Atunci Iosua a căzut cu fața la pământ, s-a închinat și a zis către acela: Stăpâne, ce poruncești slugii tale? Zis-a către Iosua căpetenia oștirii Domnului: Scoate-ți încălțămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este sfânt! Și a făcut Iosua așa” (Iosua 5, 14-15).            

Prăznuind reprezentanții cei mai de seamă ai îngerilor, să ne amintim ce înseamnă cu adevărat a trăi viața în credință și numai alături de Dumnezeu, chiar și în cele mai neînsemnate momente, amintindu-ne, de asemenea, că aproape toate aparițiile lor descrie în Sfânta Scriptură sunt deschise cu cuvintele „nu te teme”, „bucură-te”.

pr. Marius N. Lauruc