Din scurta sa viață, de doar 47 de ani, Taras Șevcenko, poetul național al ucrainenilor, a petrecut doar 9 ani în libertate, restul, în robie și exil în Siberia. Descriind, în opera sa, exploatarea poporului ucrainean de către Imperiul Țarist în secolul al XIX-lea, poeziile sale au redevenit actuale, inspirând curajul poporului ucrainean în fața aceluiași agresor.

Sâmbătă, 8 martie, în ajunul comemorării a 211 ani de la nașterea marelui poet, în bisericile Vicariatului au fost săvârșite slujbe de pomenire pentru odihna sufletului poetului național al Ucrainei.

Mormânt devastat

“Ucraină, țară scumpă,

Lume liniștită,

Pentru ce ai fost prădată,

Pentru ce zdrobită?

…

Că mi-s stepele călcate,

La străin vândute,

Iar cărările străine

De-ai mei prunci bătute.

Niprul piere, se usucă,

N-are strop de apă.

Răvășind morminte scumpe,

Țarul le dezgroapă.

Las’ să sape! Să dezgroape!

Nu-i al lui ce cată…

Și-ntre timp se-nhăitează

Trădătorii-n ceată,

Ca la schingiuirea mumei

Ajutor să-i deie

Și cămașa zdrențuită

De pe ea s-o ieie.”

Taras Șevcenko, “Cobzarul”, trad. Victor Tulbure, Ed. Univers, 1990

pr. Cons. Marius N. Lauruc

Зі свого короткого, 47-річного життя, народний поет України Тарас Шевченко лише 9 років провів на волі, решта — у неволі та на засланні в Сибіру. Описуючи, у своїй творчості, експлуатацію українського народу російською імперією у ХІХ-у столітті, його вірші знову стали актуальними, надихаючи мужністю українського народу перед насильством того самого ж агресора.

У суботу, 8 березня, напередодні вшанування 211-ї річниці від дня народження великого поета, у храмах Вікаріату відбулися панахиди за упокій душі народного поета України.

Розрита могила

«Світе тихий, краю милий,

Моя Україно!

За що тебе сплюндровано,

За що, мамо, гинеш?

…

Степи мої запродані

Жидові, німоті,

Сини мої на чужині,

На чужій роботі.

Дніпро, брат мій, висихає,

Мене покидає,

І могили мої милі

Москаль розриває…

Нехай риє, розкопує,

Не своє шукає,

А тимчасом перевертні

Нехай підростають.

Та поможуть москалеві

Господарювати

Та з матері полатану

Сорочку знімати.

Помагайте, недолюдки,

Матір катувати.»

от. Радник Маріус М. Лаурук