În cadrul Liturghiei Darurilor Înainte Sfințite este citită aproape în întregime Cartea „Pildele lui Solomon”, fiind, alături de celelalte cărți vechitestamentare (Facerea, Iov) nu doar o chemare la meditație în această perioadă a Postului Mare, dar o dovadă vie a faptului că întregul cult al Bisericii noastre este înrădăcinat în Sfânta Scriptură.

Aș dori să ne oprim puțin aspura ideilor principale ale Pildelor lui Solomon legate de familie.

            Ultimul capitol revine la una din ideile principale pe care le găsim la începutul cărții. Comportamentul înțeleptului / credinciosului se răsfânge în primul rând asupra celor care îi sunt cei mai apropiați, adică familia. De aceea, de-a lungul acestei cărți găsim răsfirate scurte sfaturi legate de comportamentul în familie: al soților – unul față de celălalt, al copiilor față de părinți, dar și al părinților față de copii.

            Ultimul capitol, 31, cu toate că este o laudă a femeii / soției harnice, scoate în evidență niște trăsături pe care ar trebui să le aibă nu doar soția, dar și soțul, caracteristici esențiale pentru o familie în care domnește credința, pacea, liniștea. Așa cum vedem încă din cartea Facerii, soții sunt unul altuia nu doar completare, dar și sprijin, de aceea Solomon arată hărnicia ca o trăsătură care exprimă tocmai acest lucru: „inima bărbatului ei are încredere într-însa; una ca aceasta nu va avea lipsă de bune dobândiri, căci ea lucrează toată viața spre binele bărbatului ei” (31, 11-12). Bineînțeles că este valabilă și reciproca. Iar pentru a arăta cât de importantă este comunicarea în familie, comunicarea eficientă și constructivă, bazată pe iubire și respect reciproc,  Solomon spune: „gura și-o deschide cu grijă și măsură și rânduială-i pune gurii sale” (31, 25).  O astfel de familie, în care legătura nu este doar de suprafață, nu depinde de aspecte secundare (frumusețe, bunuri materiale etc.), pentru că acestea sunt efemere; o familie în care este evidentă o unire reală a sufletelor, este o familie în care domnește și binecuvântarea lui Dumnezeu: „deșartă-i frumusețea femeii, căci femeia înțeleaptă va fi binecuvântată, și ea să laude frica de Domnul” (31, 30).

            De multe ori, citind cartea Pildelor, avem impresia că înțelepciunea are și sensul de credință, de aceea armonia în familie este resimțită ca un dar al lui Dumnezeu, în special în familiile credincioase: „părinții le împart fiilor casă și avere, dar femeia îi este rânduită bărbatului de către Dumnezeu” (19, 14). Oricât de multe bunuri materiale ar pregăti părinții viitorului soț / viitoarei soții, cel mai de preț dar este chiar soțul / soția, iar acest dar vine de la Dumnezeu.

            Un număr mai mic de proverbe vorbește despre comportamentul în familie atunci când apar și copiii. Iar una din problemele cele mai mari, în aceste cazuri, este tocmai comunicarea greoaie dintre părinți și copii, din cauza diferențelor de vârstă și de perspectivă: „fiule, ascultă-l pe tatăl tău, cel care ți-a dat naștere, și nu te sfii de maică-ta pentru aceea că a îmbătrânit. Agonisește-ți adevărul și nu vinde înțelepciunea, învățătura și știința. Un tată bun împarte hrană bună (hrană spirituală), iar sufletul său se veselește de fiul înțelept” (23, 22-25).  De multe ori această problemă de comunicare dintre părinți și copii este abordată / înțeleasă greșit și vina este aruncată când într-o parte când în cealaltă. Dar Solomon arată foarte clar că, în general,  în familiile unde părinții își educă, cresc copiii cu înțelepciune, acolo și copiii primesc educația lor tot cu înțelepciune și nu există conflicte între ei.

            Poate că de aceea Solomon face o chemare la înțelegere dar mai ales descoperire reciprocă: „pe copil învață-l după chemarea sa; când va îmbătrâni nu se va abate” (22, 6). Adică îi sfătuiește pe părinți să-și îndrume copiii după aptitudinile / înclinațiile lor, fără să îi oblige în luarea vreunei decizii. Cât de actual este acest sfat, chiar dacă vine de acum aproape 3000 de ani! Mulți spun că părinții se realizează prin copiii lor. Însă, așa cum vedem și în cartea Pildelor, aceasta este o mentalitate greșită. Copiii doar îi bucură, le aduc cinste părinților. În nici un caz nu trebuie să fie obligați de părinți să facă ceea ce ei ar fi vrut să facă, și poate nu au avut curajul sau șansa să facă. Vedem, din păcate, în ziua de azi mulți părinți care își împing copiii în direcții greșite, fie pentru că nu le cunosc adevărații talanți, fie că, pur și simplu nu le pasă de darurile și aptitudinile copiiilor. Astfel de cazuri au mereu aceeași motivație: „O fac pentru binele copilului. Îmi va mulțumi când va fi mare.” Acest „bine al copilului” maschează de multe ori frustrările părinților, dorințele lor neîmplinite. Astfel de copii vor deveni adulți nefericiți iar pe plan profesional vor fi mereu dezinteresați.

            Foarte puțin se vorbește, din păcate,  în cartea Pildelor despre relațiile între frați. Unul din versetele  cele mai importante arată cât de puternică este legătura strânsă dintre frați, sprijinul pe care și-l dau: „un frate ajutat de un frate e ca o cetate înaltă și tare  și e tot atât de puternic ca un palat bine temeluit” (18,19).  Pentru a arăta importanța acestei învățături, episcopii care au luat parte la al 5-lea Sinod Ecumenic  (553, Constantinopol) dau exemplul acestui verset, spunând că legătura strânsă dintre frați este exemplul cel mai potrivit și pentru sprijinul reciproc al fraților în credință: „nu există o altă modalitate de a descoperi adevărul atunci când se discută despre credință, din moment ce fiecare are nevoie de ajutorul aproapelui său în credință”.            

De ce ne oferă Solomon aceste sfaturi și îndemnuri despre viața de familie? Pentru a arăta că nu doar sângele și gradul de rudenie sunt cele care țin o familie unită, dar mai ales înțelepciunea, credința, aduc cu mult mai mult. Prin recitirea acestui mesaj, în special în Post, vedem cât de importantă este mărturisirea deschisă și constantă, dar mai ales trăirea  sinceră, neprefăcută,  a credinței în familie, pentru a-L aduce pe Dumnezeu în viața noastră, singurul care binecuvântează, întărește și ocrotește legăturile dintre noi. Mai ales în timpul Postului este important să înțelegem, asemenea părinților de la al 5-lea Sinod Ecumenic că familia este nu doar un model pentru Biserică, dar, ca  loc de naștere și transmitere al credinței, familia este pridvorul Bisericii.

pr. Marius N. Lauruc