Vicariatul Ortodox Ucrainean din România, cu cei peste 30000 de credincioși ai săi, reprezintă cea mai importantă comunitate care depune eforturi concrete în vederea conservării identității etnice și lingvistice a ucrainenilor din România. Mărturie dau, în acest sens, culorile vii și luminoase ale portului tradițional ucrainean, specific fiecărei localități, precum și frumoasele și, pe alocuri, ineditele obiceiuri ale comunităților ucrainene ortodoxe din România.

La parohia noastră din București, au luat parte la slujbele pascale sute de refugiați ucraineni din capitală, însoțiți de Excelența Sa, Dl. Ihor Prokoptchuk, Ambasadorul Ucrainei, uniți în rugăciune și speranță. Părintele paroh Vladimir Malcovici a devenit, de la începutul războiului, părinte duhovnicesc pentru mii de ucraineni care au fugit din calea urgiei, stabilindu-se în București. La fel și în biserica noastră din Sighetu Marmației (unde ucrainenii maramureșeni stabiliți în “capitala” ucrainenilor din România au adus cu sine tradițiile și obiceiurile satelor de baștină), au fost prezenți zeci de refugiați din Ucraina, atât ucraineni cât și români, toți au fost uniți în rugăciune, în nădejdea mult doritei păci. La biserica din Sighet, părintele Vicar Nicolae Lauruc respectă cu sfințenie obiceiul sfințirii Artosului, care va fi împărțit credincioșilor în Duminica Apostolului Toma.

În biserica noastră din Repedea, părintele protopop Petru Rahovan, alături de Dna preoteasă Veronica, depun eforturi exemplare pentru conservarea identității etnice a repedenilor. În biserica noastră din Valea Vișeului, păstorită de Pr. Mihai Sacaloș, veritabil centru în jurul căruia gravitează întreaga comunitate, s-a transmis cu pioșenie obiceiul ca, în prima zi de Paști, copiii să se strângă în fața bisericii pentru a se juca jocuri ale copilăriei, predate, de zeci de ani, de copiii mai mari, celor mai mici. În Parohia Bistra, părintele paroh Viorel Brotnei, alături de Dna preoteasă Mihaela, insuflă an de an dragostea pentru muzica corală tinerilor parohiei, întărindu-le identitatea etnică. În parohia noastră din Rona de Sus, păstorită de părintele Gheorghe Cinar, precum și în parohiile din Poienile de sub Munte, păstorite de către părinții Iulian Șanta, Ioan Curac și Adrian Vișovan, găsim cele mai pure forme ale portului tradițional ucrainean din cele două localități ucrainene. Nădăjduim că va rămâne, în continuare, nealterat.

În parohiile noastre din Banat (în imagini: Lugoj, Soca și Pădureni, păstorite de către părinții parohi Virgil Brotnei, Cristian Ardelean și Petru Trainoschi) credincioșii încă păstrează o sfântă legătură cu localitățile lor de origine din Maramureș, prin portul popular ucrainean. În parohiile noastre din Maramureș: Bocicoiu Mare (pr. N. Covaci), Lunca la Tisa (pr. I. Clemcovici), Remeți (pr. M. Clem), precum și în toate celelalte, atât din Maramureș cât și din Banat (de la care, din păcate, nu avem fotografii) credința este predată mai departe îmbrăcată în haina limbii materne. Dragostea pentru credință și tradițiile ucrainene este insuflată tinerei generații de către vrednicii noștri preoți, prin organizarea frumoaselor procesiuni, veritabile buchete de flori îmbrăcate în straie tradiționale ucrainene, așezate în jurul icoanei Învierii. Praznicul Învierii Domnului este o dovadă vie a faptului că majoritatea etnicilor ucraineni din România, sunt uniți și trăiesc în jurul bisericilor noastre ortodoxe, reprezentând nucleul comunității ucrainene și mediul care asigură conservarea identității noastre etnice.

Vă prezentăm câteva instantanee, luate de pe paginile unor parohii ale noastre, care surprind frumusețea acestui praznic și strădania preoților parohi de a transmite credința și obiceiurile specifice tinerei generații.

pr. Consilier Marius N. Lauruc