Înălțarea Domnului se sărbătorește în joia din săptămâna a șasea după Paști, la patruzeci de zile de la Învierea Domnului. Această zi sfântă face parte din cele douăsprezece Praznice Împărătești ale Bisericii Ortodoxe și este cunoscută în popor și sub numele de Ispas.

      Sărbătoarea ne amintește de ultimul moment petrecut de Hristos pe pământ, când, în timp ce Își binecuvânta ucenicii, S-a înălțat la cer. Acest eveniment este consemnat în Evangheliile după Marcu (16, 19-20) și Luca (24, 50-53), dar și în Faptele Apostolilor (1, 4-12), scrisă tot de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.

        În comuna Poienile de Sub Munte, aflată în județul Maramureș, Înălțarea Domnului este cinstită cu profundă evlavie de comunitatea ortodoxă ucraineană. În această comunitate de oameni foarte credincioși, în care Dumnezeu a rânduit să slujesc ca preot, toate sărbătorile mari ale anului bisericesc sunt păstrate cu sfințenie, iar Ispasul (Spasa / Спаса) are un loc aparte în inimile localnicilor.

        Pregătirile pentru această zi încep cu câteva zile înainte. Gospodinele pregătesc cu grijă bucate tradiționale, asemănătoare celor de Paști: colăcei, ouă roșii, prăjituri și alte bunătăți. Coșurile cu ouă vopsite și colaci sunt împodobite cu ștergare și așezate cu grijă pentru a fi duse la biserică. În ziua praznicului, credincioșii vin la Sfânta Liturghie îmbrăcați în portul popular tradițional, aducând coșurile pentru a fi binecuvântate de preoți.

           Simbolismul ouălor de Ispas

         În Poienile de Sub Munte, obiceiul vopsirii ouălor de Înălțare este viu și semnificativ, păstrat din generație în generație până în prezent. Tradiția s-a păstrat vie datorită bătrânelor satului, care au avut grijă să o transmită mai departe, generațiilor mai tinere, ca pe o comoară de suflet. Deși asemănătoare celor pascale, ouăle de Ispas capătă o valență spirituală aparte, fiind legate nu doar de Înviere, ci și de Înălțare și de pomenirea celor adormiți. Se crede că în această zi sufletele celor adormiți se înalță la cer, iar oferirea de bucate sfințite reprezintă un gest de milostenie și rugăciune pentru odihna lor veșnică.

           A duce alimente și a le sfinți simbolizează trecerea de la cele materiale la cele duhovnicești. Trupul lui Hristos s-a înălțat la cer, deci și viața credincioșilor trebuie să tindă spre cele înalte, curate, sfințite.

          Originile ouălor roșii, cunoscute sub denumirea de pysanka, se regăsesc în vremuri precreștine. În cultura slavă, oul simboliza începutul vieții, al universului, soarele, renașterea naturii primăvara. În perioada creștină, simbolurile ancestrale au fost înlocuite cu cele creștine:

• Crucea – semnul patimilor, morții și Învierii Domnului,
  
  
• Stelele – simbol al vieții pământești care continuă în cer,
  
  
• Cercul – nemurirea și iubirea veșnică a lui Dumnezeu,
  
  
• Picăturile – lacrimile Maicii Domnului,
  
  
• Roșul – culoarea jertfei Mântuitorului,
  
  
• Biserica – locul separării dintre bine și rău.

          În tradiția ucraineană, ouăle roșii pot fi oferite și în această zi cu salutul pascal „Hristos a înviat!”, iar după trecerea la Ispas, se folosește salutul de Înălțare: „Hristos S-a înălțat!” – „Adevărat S-a înălțat!” „Христос вознiсся!”- „Воістину вознiсся!”
        Acest salut rămâne viu în comunitate și este folosit până la Cincizecime – sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, care are loc la zece zile după Înălțare.

Pr. Șanta Iulian