În fiecare an, la data de 20 iulie (sau 2 august după calendarul neîndreptat), îl prăznuim pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. Alături de Sfântul Ioan Botezătorul, sunt singurii prooroci ai Vechiului Testament comemorați cu cruce roșie în calendarul ortodox.

          Sfântul proroc Ilie a fost fiul lui Sovah  din cetatea Tesba, de unde provine și numele său Tesviteanul. Tatăl sau a fost preot al Legii vechi. Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de  întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab, conducător al lui Israel (874–853 î.Hr.).

              Acest rege, căsătorit cu Izabela  fiica regelui Etbaal al Sidonului, care se închina zeului Baal — a construit un templu în Samaria dedicat acestui zeu (III Regi 16, 28–32). Sub influența Izabelei, cultul lui Baal s-a răspândit în tot regatul, iar Ilie a fost chemat de Dumnezeu să mustre necredința și idolatria poporului.

          La porunca Domnului, Ilie vine la curtea regelui și îl avertizează cu privire la pedeapsa divină. Văzând că mustrarea nu are efect, Ilie proorocește oprirea ploii timp de trei ani și șase luni — o foamete mare care va cuprinde întreaga țară (III Regi 17,1).

         După această perioadă, pentru a arăta că zeul Baal este fals, Ilie îl provoacă pe Ahab și adună pe toți prorocii lui Baal pe muntele Carmel (III Regi 18, 19). În fața mulțimii, el propune o dovadă: fiecare parte să aducă o jertfă, iar Dumnezeul care va trimite foc din cer să fie recunoscut ca adevărat.

       Profeții lui Baal și-au pregătit jertfa, au strigat, au dansat și au făcut ritualuri până la epuizare, însă niciun semn nu a venit (III Regi 18, 26–29).

         La rândul său, Ilie a zidit un jertfelnic din douăsprezece pietre, simbolizând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. A săpat un șanț în jur, a pus lemne, a tăiat jertfa în bucăți și a poruncit să se toarne apă de trei ori peste altar, până când șanțul s-a umplut (III Regi 18, 31–35).

          Apoi s-a rugat cu credință și îndată s-a pogorât foc din cer, mistuind jertfa, lemnele, pietrele și chiar apa din șanț. Minunea aceasta a descoperit mulțimii Dumnezeul cel adevărat. În urma acestei revelații, poporul a strigat: „Domnul este adevăratul Dumnezeu!” (III Regi 18, 39). După aceea, Ilie s-a rugat din nou, iar Dumnezeu a trimis ploaie pe pământ.

          Modul de viață a Sfântului  Ilie exprimă o atitudine de luptă împotriva imoralității și a idolatriei timpului. Personalitatea sa, regăsită atât în Biblie cât și în literatura patristică, este un model de trăire religioasă, de ascultare și slujire a lui Dumnezeu.

Cinstirea  Sfântului Ilie

           Sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie a început să fie cinstită oficial în secolul al IX-lea. În anul 867, înaintea unei lupte, generalul bizantin Vasile Macedoneanul s-a rugat lui Dumnezeu pentru ajutor. Sfântul Ilie i s-a arătat în vis, spunându-i că va învinge și va ajunge împărat. După victorie, Vasile i-a zidit o biserică la Constantinopol, sfințită pe 20 iulie (2 august calendarul neîndreptat). De atunci, evlavia față de Sfântul Ilie s-a răspândit în toată lumea Ortodoxă.

         Vechiul Testament consemnează numeroase minuni săvârșite de Sfântul Ilie: înmulțirea făinii și a untdelemnului la văduva din Sarepta, învierea fiului acesteia, pogorârea focului din cer, etc.

Sfântul Ilie în Noul Testament

          În Noul Testament, conform Evangheliei după Matei (cap. 17), Sfântul Ilie se arată la momentul Schimbării la Față a Mântuitorului, pe muntele Tabor, alături de Moise. Se va arăta din nou la cea de-a doua venire a lui Hristos, împreună cu Enoh, de aceea, în troparul praznicului, este numit „al doilea Înaintemergător al Mântuitorului”.

         Sfântul Proroc Ilie nu a murit, ci a fost ridicat la cer într-un car de foc, sub ochii ucenicului său, prorocul Elisei, așa cum relatează cartea IV Regi, cap. 2.  Prin înălțarea sa la cer, Sfântul Ilie ne arată că drumul omului pe pământ este unul al urcușului duhovnicesc, spre Dumnezeu.

        Pentru noi, viața Sfântului Ilie rămâne o chemare la curaj, rugăciune și fidelitate față de Dumnezeu, chiar și în vremuri de rătăcire sau cădere morală.

          Sfinte prorocule Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pr. Iulian Șanta