De praznicul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos în bisericile noastre se aduc fructe pentru a fi binecuvântate. Temeiul biblic al acestui obicei și legătura cu momentul Schimbării la Față sunt ascunse în textul evanghelic care ne prezintă acest moment din activitatea pământească a Mântuitorului.

Reacţia Apostolului Petru la această minune: „Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici 3 colibe: ție una, lui Moise una și lui Ilie una” (Mt. 17,4) este explicată chiar prin obiceiul sfințirii fructelor pe care îl săvârșim în fiecare an, tocmai de această mare sărbătoare. Chiar dacă Ev. Marcu mai adaugă după cuvintele lui Petru „căci nu știa ce să spună”, sugerând astfel că Ap. Petru, văzând această minune nu știa ce să spună, acest răspuns al apostolului ne oferă o informație foarte prețioasă. Ce fel de colibe vrea el să facă Mântuitorului și celor doi mari profeți? Aici avem un indiciu temporal, care ne arată exact momentul în care are loc această minune. Este vorba de una dintre cele mai importante sărbători evreiești, Sărbătoarea Corturilor. Această sărbătoare încheia anul religios la evrei, și ținea 7 zile, timp în care toți evreii, indiferent că locuiau în sate sau la Ierusalim, se mutau din casă în niște corturi / colibe ridicate în fața casei sau în curte. Care era înțelesul acestei sărbători se poate vedea cel mai bine din Cartea Leviticul, în care Dumnezeu îi descrie lui Moise cum anume se va ține această sărbătoare și care este semnificația ei. În primul rând este o sărbătoare care le aducea aminte evreilor de ieșirea din Egipt: „Timp de șapte zile veți locui în corturi; toți cei din Israel vor locui în corturi, pentru ca urmașii voștri să știe că în corturi i-am așezat Eu pe fiii lui Izrael când i-am scos din țara Egiptului” (Lev. 23, 42-43). Dar această sărbătoare era și una de binecuvântare a roadelor pământului, marcând strângerea roadelor pământului: „În ziua întâi veți lua roade de pomi frumoși, stâlpări de finic, ramuri de copaci tufoși și de sălcii de râu și timp de 7 zile vă veți veseli înaintea Domnului, Dumnezeului vostru” (Lev. 23,40).

Prima și ultima zi a acestei sărbători erau cele mai importante, pentru că în ele nu se lucra deloc, și tot atunci se aduceau jertfe în „adunare sfântă”. Tocmai această adunare sfântă o împlinesc Moise și Ilie vorbind cu Mântuitorul înaintea ucenicilor, adunarea sfântă a Împărăției lui Dumnezeu, pentru a arăta celor 3 ucenici prezenți (Petru, Ioan și Iacob) împlinirea prorociilor din Vechiul Testament în Iisus Hristos, dar și pentru a arăta, tot prin El trăsătura cea mai importantă a Împărăției Sale: transformarea, transfigurarea, vizibilă în viețile sfinților, la care suntem chemați toți.

pr. Consilier Marius N. Lauruc