Câmpulung la Tisa este una dintre cele mai vechi localități din Maramureș. Înființată la sfârșitul secolului al XII-lea, a fost atestată documentar în anul 1329, a avut, de-a lungul timpului, statut de “villae” (oraş – coroană), târg, chiar şi port fluvial, în secolul al XVII-lea.
Parohia a fost înființată în secolul al XIV-lea, conform părintelui Vasile Penzeș. Prima biserică de zid a fost construită în anul 1750. În istoria bisericii reformate din localitate este consemnată distrugerea şcolii confesionale reformate într-un incendiu, în anul 1778, când au ars mai mult de jumătate din clǎdirile din localitate. Nu putem decât să deducem faptul cǎ biserică ucraineană, aflată, de asemenea, în centrul localității, a fost mistuită de acel incendiu. Altfel nu poate fi explicată construirea unei alte biserici de piatră, la o distanță de doar 50 de ani.
Actuala biserică a fost construită în anul 1800, primind hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Este cea mai veche bisericǎ de zid din cadrul Vicariatului.
În anul 1907, biserica a fost renovată și pictată în tempera. Pictura muralǎ a bisericii, precum şi iconostasul au fost pictate de către Antin Pylykhovskyi (1860-1940), din Lviv. Acesta a fost unul dintre cei mai apreciați pictori bisericeşti şi iconari ucraineni de la cumpǎna dintre veacurile XIX şi XX. De asemenea, era renumit pentru gravurile şi tablourile sale istorice. Din acest motiv a fost foarte apreciat de către cel mai mare istoric ucrainean, Mychailo Hrushevskyi, un adevărat Nicolae Iorga al istoriografiei ucrainene. Absolvent al Academiei de Arte din Cracovia, călătorește în Italia, la Kyiv, în Rusia si Belarus, pentru a-și perfecționa tehnica și pentru a studia opere clasice, în special în bisericile ucrainene vechi, precum Sfânta Sofia din Kyiv. A pictat mai multe biserici din Lviv, dar și din localități din Transcarpatia. Așa a ajuns să fie cunoscut și apreciat în zona aceasta, ajungând să picteze biserica din Câmpulung. Este una din puținele biserici ucrainene din România, pictate de către pictori din Ucraina.
Până în anul 1910 comunitatea romano-catolică maghiară nu a avut propria biserică ci a slujit, alternativ, în biserica ucrainenilor. Toate botezurile, cununiile şi decesele erau trecute în registrele bisericii ucrainene. Registrele matricole datează din anul 1788.
Până la Revoluție, slujbele se oficiau în limba slavonă, iar predica era rostită în limba ucraineană, maghiară sau română.
Toate cărțile de cult (Mineiele, Apostolul şi Evanghelia) erau în limba maghiară, în timpul mandatului de vicar al părintelui Penzeş Vasile.
Datorită faptului că, la începutul secolului XX majoritatea locuitorilor comunei era reprezentată de maghiari, ucrainenii minoritari şi-au pierdut identitatea etnică, identificându-se ca maghiari. În acest sens a contribuit foarte mult desființarea şcolilor parohiale după Primul Război Mondial, singurul loc unde tinerii învățau limba ucraineană. Tot în această perioadă încep să se stabilească în comună familii de români din satele învecinate Sarasău şi Săpânța. Căsătoriile mixte ucraineano-maghiare şi ucraineano-române au accelerat procesul de asimilare a etnicilor ucraineni. În perioada comunistă, odată cu naționalizarea unor terenuri şi clădiri ale parohiei, este demolată clădirea în care funcționase şcoala parohială, în locul ei fiind construită o clădire a Gospodăriei Agricole Colective, transformată ulterior în Cooperativa Agricolă de Producție (C.A.P.).
Sunt foarte interesante datele prezentate de recensămintele realizate din 1880 până în zilele noastre. Dacă în anul 1880 trăiau în comună 522 de ucraineni, dintre care 506 (aproximativ 30% din totalul populației), foloseau limba ucraineană ca limbǎ maternă, în anul 1890 s-a atins un vârf de 564 de etnici ucraineni care foloseau ucraineana ca limbă maternă. Apogeul celor care s-au declarat ucraineni a fost atins la recensământul din anul 1930, cu 688 de persoane. În perioada comunistă a scăzut la 170, pentru ca după Revoluție să nu se declare etnici ucraineni mai mult de 60 de persoane.
Cu toate acestea, în ciuda acceleratului proces de asimilare, limba slavonă s-a păstrat în cult până în ziua de astăzi, iar credincioşii maghiari înțeleg și știu pe de rost cântările Sfintei Liturghii. Aceste cântări au fost predate de către cantorii bisericii, din generație în generație, în ciuda pierderii identității etno-lingvistice. Şi-au păstrat, în schimb, credința. Astfel a ajuns Parohia Câmpulung să aibă una din cele mai mari ponderi de etnici maghiari ortodocși de pe teritoriul României. De exemplu, conform recensământului din 2011, comuna avea 679 de credincioşi ortodocşi, dintre care doar 20 s-au declarat de etnie ucraineanǎ.
De menționat faptul că în urma recensământului din 2021, aproape 77% din locuitori s-au declarat maghiari. În ceea ce privește structura confesională, reformații și ortodocșii reprezintǎ, fiecare, câte 36% din totalul locuitorilor.
Parohia Ortodoxă ucraineană Câmpulung la Tisa, prin structura etnică a credincioşilor (maghiari, români și ucraineni) este un exemplu viu de bună conviețuire între diversele etnii conlocuitoare, atât în cadrul Vicariatului, cât și în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.
Din listele cunoscute până în prezent, enumerăm următorii preoți: Danylay (1800), Halushkay Orest (1830), Popovici (1900), Panuper Kolopan (1920-1930), Lyakhovici Yuliy (1930-1935), Lyakhovici Oleksander (1935-1945), Lazarciuc Petru (1945-1950), Khortyk Aleksander (1950-1953), Marusceac Ivan (1953-1956), Bucek Vasyl (1956-1960), Gherlan Nicolae (1960-1973), Ardelean Vasile (1973-1986), Ştrebeli Petru (1989-2013), Mariş Viorel (2013-2020).
Pr. Gheorghe Chascear
Bibliografie
„Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023
о. Василь Пензеш, Історія Української Греко-Католицької Церкви в Мараиорощині й цілй румунській державі, Львів, 1994
BINEVESTITORUL / БЛАГОВІСНИК 