Astăzi, înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, Împlinirea rânduielii Ziditorului.
Intrarea Maicii Domnului în Biserică este prima sărbătoare din Postul Crăciunului, binevestind totodată și promisiunea făgăduită de Dumnezeu omului, adică coborârea Fiului lui Dumnezeu pe pământ.Acest praznic este cunoscut în popor sub denumirea de Vovedenie sau Ovedenie din limba slavă, semnificând ”intrare”, evident a Maicii Domnului.
Istoricul acestei sărbători își are rădăcinile în cartea grecească apocrifă (necanonică) din Protoevanghelia lui Iacov din secolul al II- lea și din cartea latină apocrifă a Evangheliei lui Matei din secolul al IX- lea. Sărbătoarea propriu-zisă a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 543 la Ierusalim, a doua zi după sfințirea bisericii construite în cinstea Sfintei Marii celei Noi, de către împăratul Iustin de Constantinopol. Sfânta Tradiție ne mărturisește că părinții Maicii Domnului, Ioachim și Ana au fost oameni cu o viață sfântă, neprihănită și plăcută lui Dumnezeu, păzind întru totul poruncile lui Dumnezeu. Ioachim era din seminția lui Iuda din neamul lui David împăratul, iar Ana era din seminția lui Levi din neamul lui Aron preotul. Acești oameni bineplăcuți lui Dumnezeu erau defăimați în fața oamenilor pentru faptul că erau lipsiți de copii.
Sfântul Paisie Aghioritul vorbește despre viața acestor oameni neprihăniți astfel: Dumnezeu așa l-a plăsmuit pe om și astfel, fără patimă, ar fi vrut să se nască oamenii. Dar după cădere a intrat patima în relația dintre bărbat și femeie. De îndată ce s-a aflat o pereche nepătimașă, așa cum l-a plăsmuit Dumnezeu pe om și așa cum voia să se nască oamenii, s-a născut Maica Domnului, această făptură neprihănită, din care mai apoi S-a întrupat Hristos. Gândul îmi spune că Hristos ar fi venit mai devreme pe pământ dacă ar fl existat o pereche neprihănită, așa cum au fost Sfinții Ioachim și Ana.[1]
Sfinții părinți Ioachim și Ana, chiar dacă au fost înaintați în vârstă se rugau neîncetat ca Dumnezeu să le dăruiască rod pântecelui, făgăduindu-i Domnului că dacă se vor învrednicii de naștere de prunc, acest prunc va fi dăruit lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu le-a dăruit un prunc care mai apoi urma să poarte în pântece pe Mântuitorul Hristos, fiind mai cinstită decât Serafimii și mai mărită decât Heruvimii.
La împlinirea vârstei de trei ani, Maica Domnului a fost adusă în templul de la Ierusalim de către părinții ei, Ioachim și Ana, așa cum mai înainte promisese, lui Dumnezeu. Maica Domnului a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care prin insuflarea Duhului Sfânt a condus-o în locul cel mai sfânt din templu, unde doar arhiereul intra în timpul tămâierii, în Sfânta Sfintelor, ca mai apoi ea însăși să devină chivotul manei cerești, sălaș a Dumnezeului Celui Preaânalt, Sfânta Sfintelor. În Sfânta Sfintelor Maica Domnului intra des, unde vorbea cu îngerii, fiind în cugetare și rugăciune permanentă. Această sărbătoare semnifică credința nemărginită a Sfinților Ioachim și Ana, îndeplinirea făgăduinței acestor oameni sfinți, darul curăției Maicii Domnului cu venirea la templul din Ierusalim, devenind Ea însăși ”templu viu”, dar mai presus de toate este jertfelnicia Preasfintei Născătarei de Dumnezeu pentru omenire. Preasfânta Maica lui Dumnezeu se dăruiește lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu-Cuvântul să Se dăruiască omenirii prin Maica Domnului întrupându-Se.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-ne pe noi!
Arhim. Atanasie Nemzet
[1] Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 63-64
BINEVESTITORUL / БЛАГОВІСНИК 