
,,Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie!” (Troparul Nașterii Domnului)
Suntem în perioada în care noi, preoții, împreună cu credincioșii Vicariatului Ortodox Ucrainean, ne pregătim pentru praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Un praznic al bucuriei, care ne vorbește despre lumină, pace, dăruire, încredere și bunătate.
Credincioșii se pregătesc duhovnicește pentru această mare sărbătoare prin participarea la sfintele slujbe, spovedanie, participarea la Taina Sfântului Maslu, post și rugăciune. Pentru tinerii și copiii comunităților noastre, această perioadă este una plină de entuziasm. Ei se adună în jurul bisericii, pregătindu-se prin repetiții pentru a vesti Nașterea Domnului din casă în casă prin colinde sau diferite scenete referitoare la Nașterea Domnului.
Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este un praznic al bucuriei și al speranței, este mama tuturor sărbătorilor, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Acest mare praznic marchează începutul tuturor celorlalte sărbători împărătești. Întruparea Mântuitorului a fost profețită de prorocii Vechiului Testament, dar a fost vestită și în Noul Testament de către Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria, după cum citim în Luca, capitolul 1, 24-38.
Nașterea lui Iisus Hristos este un eveniment istoric, care se petrece într-o anumită epocă, pe vremea când în Imperiul Roman domnea Cezarul Augustus, iar guvernatorul Iudeii era Irod. Hristos se naște în orașul Betleem, care, în ebraică, înseamnă „Casa Pâinii”, iar Hristos se identifică pe Sine ca „pâinea vieții” (Ioan 6,35). Astfel, simbolic, El se naște tocmai în „casa pâinii”, sugerând că Își aduce darul spiritual lumii: hrana sufletească, mântuirea.
La momentul nașterii lui Hristos știm că s-au întâmplat mai multe evenimente importante, care pot fi interpretate simbolic: steaua a călăuzit magii spre locul nașterii, îngerii vestesc păstorilor marea bucurie, păstorii vin să i se închine Pruncului cu darurile lor smerite, iar până și natura întreagă slujește Pruncului: pământul făcându-se casă pentru Iisus, iar dobitoacele oferind căldură.
De remarcat este imnul cântat de îngerii din cer: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2,14). Îngerii cântă despre pace, dar pacea despre care vorbește acest imn nu este una socială. Arhimandritul Hierotheos Vlachos spune în acest sens: „Pacea pe care o cântau îngerii nu era o pace socială, adică lipsa războiului, ci întruparea și prezența lui Hristos. Așadar, îngerii nu cântau o pace care avea să vină în viitor, ci pacea care a venit în lume odată cu Nașterea lui Hristos, fiindcă, prin întruparea Sa, Hristos l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, cu aproapele său și cu sine însuși, tocmai pentru că, în Persoana lui Dumnezeu Cuvântul, firea dumnezeiască s-a unit cu cea omenească.”[1]
Astfel, praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos ne amintește că lumina, pacea și iubirea lui Dumnezeu s-au pogorât în lume pentru a ne aduce mântuire și bucurie. Prin participarea la slujbe, rugăciune și săvârșirea faptelor bune, fiecare dintre noi poate primi această pace și poate deveni purtător al luminii lui Hristos în viața de zi cu zi. Nașterea Mântuitorului nu este doar un eveniment istoric, ci o chemare permanentă la comuniune cu Dumnezeu, cu aproapele și cu sine însuși.
Doresc tuturor credincioșilor din cadrul Vicariatului Ortodox Ucrainean, în frunte cu Preacucernicul Părinte Vicar, preacucernicii Părinți Protopopi și Preacucernicul Părinte Consilier, Sărbători binecuvântate, pline de pace, lumină, bucurie și mântuire!
Pr. Iulian Ioan Șanta – parohia Poieni III
[1] Arhimandritul Hierotheos Vlachos, Predici la Marile Sărbători, Galați, Editura Egumenița, 2004, p.29.
