Nașterea Domnului Hristos este un mare Praznic Împărătesc pe care noi, ucrainenii ortodocși din România, îl așteptăm an de an pe 7 ianuarie (după calendarul neîndreptat) și pentru care ne pregătim cu toții într-un mod cu totul aparte. 

În ultimul timp, cei mai mulți oameni pun accent pe pregătirea materială a Crăciunului în detrimentul celei duhovnicești. Această tendință poate fi explorată prin contrastarea aspectelor comerciale cu semnificațiile profunde ale Nașterii Domnului. Din nefericire, problemele cotidiene, dar și comoditatea multora dintre noi, ne fac să ne îndepărtăm de tradițiile sfinte legate de Praznicul Nașterii Domnului. Dar, din fericire, sunt încă mulți credincioși care se îngrijesc de sufletul lor și percep Crăciunul ca fiind o sărbătoare profund spirituală, dincolo de aspectele comerciale. Aceștia se concentrează pe semnificația religioasă a Nașterii Domnului Iisus Hristos, care reprezintă un moment de smerenie, recunoștință și speranță.  

Pot afirma, cu mare bucurie, că și în parohiile noastre ucrainene din cadrul Vicariatului Ortodox Ucrainean din România se păstrează tradițiile legate de Crăciun, moștenite de la strămoșii noștri, începând cu postul Crăciunului, spovedania și împărtășania, pregătirea casei, a mesei din Ajun, colindatul copiilor de la casa la casa, Viflaimul, Colinda bătrâna, colindatul rudelor, și bineînțeles, participarea credincioșilor la sfintele slujbe, oficiate în cele trei zile de Crăciun. Sunt momente pe care credincioșii noștri le așteaptă cu mare drag și pentru care se pregătesc din timp. Datorită acestor tradiții, cei plecați la lucru în țară sau străinătate, revin cu mult dor și drag la casele părintești. Fiecare colind, fiecare ritual are o semnificație aparte plină de simboluri, ce sunt transmise din generație în generație.

Cu toții simțim în sufletele noastre bucuria Nașterii Domnului, atunci când intrăm în Sfânta biserică și participăm activ la Sfânta Liturghie, când ne revedem cu rudele și prietenii din copilărie, când primim musafiri din țară și străinătate, cărora le arătăm cu mândrie moștenirea noastră spirituală. Astfel, fiecare credincios conștientizează, cu adevărat, că Hristos S-a născut pentru mântuirea noastră.  

Ajunul Crăciunului este zi de post pentru toți credincioșii (cu excepția copiilor mici și a vârstnicilor). Spre seară familia și musafirii se strâng în jurul mesei, la care se servesc 12 feluri de mâncare de post, pregătite de gospodine. Capul familiei este cel care rostește rugăciunea și binecuvintează masa, și apoi cu toții cântă un colind. Sunt și alte obiceiuri pe care le-au moștenit creștinii. Ei pun fân sub fața de masă, ce simbolizează paiele pe care S-a născut Iisus, hrănesc animalele noaptea, deoarece se spune că în noaptea de Crăciun ele primesc darul vorbirii. 

În zilele noastre, s-a păstrat cu sfințenie obiceiul colindatului de către copii. În Seara de Ajun ei sunt primii care vestesc Nașterea Domnului pe la casele creștinilor și sunt primiți cu mare drag, fiind răsplătiți cu dulciuri și bani. De asemenea, în toate comunitățile ucrainene s-a păstrat obiceiul de a umbla cu “Viflaimul”. Este vorba despre o piesă, interpretată de un grup de băieți, în unele localități și de fete, care reproduc scena Nașterii Domnului. Aceștia poartă costume speciale, pregătite cu multă grijă. Din piesă fac parte doi îngeri, patru păstori, trei crai, Irodul, unul sau mai multe personaje comice. În unele sate este doar un grup, iar în altele sunt două sau mai multe grupuri, în funcție de numărul locuitorilor. “Viflaimul” colindă pe la casele credincioșilor, dar și în biserică, după terminarea Sfintei Liturghii.  

Colindul copiilor în biserică, după Sfânta Liturghie, este practicat în toate comunitățile noastre. Copiii sunt pregătiți de către profesorul de religie sau de către preoții și preotesele din parohiile noastre. Ei colindă și spun poezii pe teme religioase, după Sfânta Liturghie în prima sau în a doua zi de Crăciun. Bineînțeles, că cei mici primesc daruri lăsate de Moș sub pomul din biserică, ca răsplată pentru truda lor. 

În unele parohii (Poienile de sub Munte, Crasna, Bistra, Valea Vișeului, Crăciunești) s-a păstrat un vechi obicei denumit “Colinda bătrână” (Stara coleada). Un grup de bărbați din consiliul parohial, dar și alti credincioși, îmbrăcați în straie populare, însoțiți de instrumentiști la vioară și trâmbiță, colindă din casă în casă un vechi colind “Oi dai, Boje!” (Dă, Doamne!). Textul diferă de la un sat la altul, dar linia melodică este aceeași. Banii primiți de «Colinda bătrână» sunt pentru nevoile bisericii: întreținere, reconstrucție, etc. În Ruscova, județul Maramureș, în a doua zi de Crăciun, de Soborul Maicii Domnului, se înconjoară biserica de trei ori cu citirea a patru pericope evanghelice, iar, la final, credincioșii sunt unși cu untdelemn sfințit, timp în care tinerii interpretează piesa “Viflaimul”. 

Trebuie precizat faptul că cel mai important moment al Praznicului Nașterii Domnului este Sfânta Liturghie, oficiată de preotul paroh împreună cu preoții invitați, după caz, însoțită de răspunsurile date de cantaretii bisericii si de corurile bisericilor, precum și de rugăciunile comune, rostite de toți credincioșii prezenți în biserică. De asemenea, trebuie să constientizam faptul că, doar în jurul Sfintei Liturghii se desfășoară toată splendoarea Marelui Praznic, fără de care, sărbătoarea Nașterii Domnului, precum și alte sărbători creștine, s-ar rezuma doar la cele materiale.

Cred cu tărie că tuturor ne place Sărbătoarea Crăciunului, ne plac colindele pe care le ascultăm și le cântam și multe alte alte tradiții. Ceea ce ne lipsește, uneori, este voința de a transmite aceste tradiții mai departe tinerelor generații. Vă îndemn, dragi creștini, prin puțină strădanie, să-i învățăm pe copiii noștri colindele creștine, să-i îndemnăm să meargă la colindat pe la casele oamenilor, iar pe tineri să joace roluri în piesa Viflaim, pentru că doar așa le vom îmbogăți viața duhovniceacsă, iar harul Divin va coboară asupra lor și îi va însoți mereu, oricât de departe vor pleca din satul sau orașul natal, iar la fiecare praznic mare se vor întoarce acasă și, astfel, vor rămâne credincioși vrednici pentru binele comunității și pentru propria lor mântuire. 

Așadar, să ne oprim cu toții pentru câteva zile din agitație și muncă și să dedicăm timpul acesta doar Celui care Se naște, pentru că doar așa vom primi binecuvântarea Lui. Și, da, să păstrăm și să continuăm tradițiile și obiceiurile primite de la străbuni și vom primi răsplata Pruncului născut în iesle, care Se va naște și în sufletele fiecăruia dintre noi. 

Hristos Se Naște! Slăviți-L!

Pr. Consilier dr. Ioan Iurcea