Luna ianuarie repede a trecut, cu toată frumusețea Sărbătorilor, iar pe 12 februarie credincioșii ucraineni prăznuiesc Întâmpinarea Domnului, adică acel eveniment consemnat de Sf.Luca, când Maica Domnului și dreptul Iosif îl aduc pe Iisus la Templu, la împlinirea a 40 de zile de la nașterea lui Iisus, așa cum prevedea legea mozaică. La Templu El fost întâmpinat de Dreptul Simeon, care luându-L în brațe pe Prunc a rostit: „Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne…” 

Acest Praznic Împărătesc ne transmite un mesaj profund, și anume, nu este vorba doar despre relatarea intalnirii dintre Simeon și Iisus, ci, ne vorbește fiecăruia dintre noi despre necesitatea de a-L întâlni pe Dumnezeu în această viață. Părintele Arsenie Boca spunea în acest sens că, cine nu L-a întâlnit pe Dumnezeu în această viață, nu-L va vedea nici în cea viitoare. 

În acest context ne întrebăm care sunt posibilitățile noastre de a ne întâlni cu Dumnezeu în această viață? Ce ar trebui să fac eu ca să-L văd cu ochii duhovnicești pe Dumnezeu în această viață? Bineînțeles că pentru a-L vedea și a-L simți pe Mântuitorul, este nevoie de credință. Omul credincios care își împreunează mâinile în rugăciune conștientizează că vorbește cu Dumnezeu, că îl întâmpină pe Creatorul Său, Căruia Îi cere ajutorul. Creștinul care se spovedește și se împărtășește știe că, în acest mod, depășește întâlnirea cu Iisus pe care a avut-o Dreptul Simeon, deoarece acesta L-a ținut pe Iisus în brațe, însă noi ne împărtășim în chip tainic și real cu Trupul și Sângele Său.

Cine deschide o Biblie și o citește cu evlavie, înțelege că nu este doar o simplă lectură, ci este o întâlnire reală dintre noi și mesajul lui Dumnezeu. De asemenea creștinul, atunci când face o faptă bună pentru aproapele său, este convins că milostenia oferită unui om nevoiaș nu este doar un ajutor social, ci este dată lui Dumnezeu Însuși. 

Anul acesta Întâmpinarea Domnului cade într-o duminică. Este Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, în care se citește pericopa evanghelică de la Matei 25, când Hristos descrie criteriile după care se va face Judecata tuturor oamenilor. Dacă am miluit pe cel flămând, însetat, bolnav, întemnițat, gol și fără locuință, această milostenie este de fapt un împrumut pe care l-am făcut lui Hristos, și pe care El ni-l va răsplăti înmiit când vom auzi cuvintele: „ Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.” (Evanghelia lui Matei 25:34)

Mitropolitul Bartolomeu spunea în predicile sale, că avem libertatea de a refuza să-L întâlnim pe Dumnezeu în această viață, dar nimeni nu se va putea sustrage de la întâlnirea finală cu Dreptul Judecător la Judecata de Apoi, când cu toții, și cei vrednici, dar și cei păcătoși, îl vom vedea pe Hristos și vom primi sentința finală pentru o viață veșnică sau pentru o osândă veșnică. 

Pr. Consilier dr. Ioan Iurcea

Січень швидко минув з усією красою різдвяно-новорічних свят. Вже 12 лютого українські віруючі з Румунії святкують Стрітення Господнє, тобто ту подію, про яку згадує Святий Лука, коли Матір Божа і Йосиф приносять Ісуса до храму, після того як виповнилося 40 днів від народження Ісуса, як того вимагав закон Мойсея. У храмі Його зустрів праведний Симеон, який, взявши Дитя на руки, промовив: «Тепер відпускаєш раба Твого, Господи…».

Це Царське Свято передає нам цінне повчання, це не лише розповідь про зустріч Ісуса з праведним Симеоном, а й про необхідність нашої зустрічі з Богом під час нашого земного життя. Отець Арсеній Бока говорив, що той, хто не зустрів Бога в цьому житті, не побачить Його і в наступному. 

У цьому контексті ми задаємося питанням, які у нас є можливості зустріти Бога в цьому житті? Що я повинен зробити, щоб побачити Бога духовними очима в цьому житті? Звичайно, щоб побачити і відчути Спасителя, потрібна віра. Віруючий чоловік, який складає руки в молитві, усвідомлює, що він розмовляє з Богом, що він зустрічає свого Творця, якого просить про допомогу. Християнин, який сповідається і причащається, знає, що таким чином він перевершує зустріч з Ісусом, яку мав праведний Симеон, бо той тримав Його на руках, а ми причащаємося таємничо і реально Його Тілом і Кров’ю.

Хто відкриває Біблію і читає її з побожністю, розуміє, що це не просто читання, а справжня зустріч з посланням Бога для нас. Також християнин, коли робить добру справу для свого ближнього, переконаний, що ця милосердя подана нужденній людині, сприймається Богом як допомога Самому Христу. 

Цього року Стрітення припадає на неділю. Це Неділя Страшного Суду, коли в церквах читається Притча з Євангелія від Матвія 25, коли Христос описує критерії, за якими буде здійснюватися Останній Суд. Якщо ми допомогли бідному, голодному, спраглому, хворому, ув’язненому, голому і бездомному, ця милостиня є насправді позикою, яку ми робили Христу, і яку Він відшкодує нам сторицею, коли ми почуємо слова: «Прийдіть, благословенні Отця Мого, візьміть у спадщину Царство, що було приготоване вам від створення світу.». (Євангелія від Матвія (Мт. 25:34).

Митрополит Варфоломій говорив у своїх проповідях, що ми маємо свободу відмовитися зустріти Бога під час земного життя, але ніхто не зможе уникнути зустрічі з Праведним Суддею на Страшному Суді, коли Він винесе вирок блаженного життя або вічного прокляття для «праведних і неправедних».  

Отець-Pадник д-р Іван Юрча