Apărătoare Doamnă, pentru biruință, multumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară! (Condac 1)

Pe vremea copilăriei mele, la finalul clasei a VIII-a, am stat trei săptămâni la Mănăstirea Secu, județul Neamț, un loc care mi-a rămas întipărit în minte pentru frumusețea slujbelor din Biserică, care aș fi dorit să nu se mai sfârșească. Cel mai mult m-a impresionat o cântare adresată Maicii Domnului, la sfârșitul miezonopticii, când toți monahii prezenți în Biserică cântau Apărătoare Doamnă (Condacul 1). După această rugăciune, sub protecția Maicii Domnului, ma retrageam la odihna. Aveam de atunci, multe întrebări legate de acest Condac, însă mai târziu am aflat că este vorba de un mic text din Acatistul Bunei Vestiri, prima cântare Acatist.

Cuvântul «аcatist» vine din limba greacă și înseamnă a cânta în picioare, adică a înălța o cântare Maicii Domnului în picioare, iar nu în genunchi cum adesea se obișnuiește în Biserica noastră. Acatistul Bunei Vestiri este prima rugăciune, prima cântare de acest fel, iar textul este atribuit Sf. Roman Melodul din secolul al VI-lea. Sfântul Roman a alcătuit această cântare ca pe o recunoștință adusă Maicii Domnului pentru izbăvirea Constantinopolului din mâna vrăjmașului.

Istoria ne învață că în anul 626, pe data de 7 august, Constantinopolul era sub asediul perșilor și al avarilor. În acea situație, Patriarhul Serghie i-a adunat pe creștinii din cetate și a pornit o procesiune pe străzile cetății, scoțând lemnul Sf.Cruci, icoana Mântuitorului, precum și Veșmântul Maicii Domnului. Râvna creștinilor și credința lor în ajutorul Maicii Sfinte au fost atât de mari, încât asupritorul a fost alungat, iar Constantinopolul a fost izbăvit de asediu.

Ca semn de recunoștință pentru izbânda primită de la Maica lui Dumnezeu, toți creștinii au stat în biserica din Vlaherne, toată noaptea, cântând în picioare Slujba Acatistului. În amintirea acestei izbânzi minunate din Constantinopol, precum și a altora pe care creștinii le-au dobândit prin mijlocirea Maicii Domnului, s-a stabilit o sărbătoare. Astfel a cincea sâmbăta din Post să fie denumită sâmbăta Imnului Acatist al Maicii Domnului. Aceasta era prăznuirea celor din Vlaherne, mai întâi, dar începând din secolul al IX-lea Sărbătoarea Imnului Acatist a fost generalizată în toate bisericile de Răsărit. 

Chiar dacă apariția Slujbei Acatistului Bunei Vestiri este legată de un eveniment istoric, totuși această rugăciune este potrivită pentru toți credincioșii care cu osârdie aleargă la Maica Domnului, mai ales atunci când necazurile, nevoile, neajunsurile sau disperarea devin atât de apăsătoare încât singura izbăvitoare din nevoi ne rămâne doar Maica Domnului și Fiul ei Cel Unul-Născut.

Atunci când nu mai avem nicio speranță lumească, noi creștinii mai avem una – ajutorul Maicii Sfinte, iar acest adevăr ne este întărit de toate rugăciunile adresate Maicii Preacurate, dar și de ultimul Condac al Acatistului Bunei Vestiri, care zice: O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din chinul ce va să fie pe toți cei care-ți cântă: Aliluia! (Condacul 13)

Pr. сonsilier dr. Ioan Iurcea