Omul este o ființă foarte complexă din toate punctele de vedere: trupesc, sufletesc, neurologic, psihic, duhovnicesc, etc. Din punct de vedere sufletesc, știm că sufletul omului se manifestă prin sentimente, în funcție de situație și de starea pe care acesta o trăiește. Așa avem sentimentul dragostei, al urii, al răzbunării sau al milei.

Există însă în om un sentiment sădit de Dumnezeu, sentiment care se numește DOR. Dorul este mai mult decât o stare psihologică, este o stare duhovnicească profundă pe care o simțim față de Creatorul nostru, sentiment care ne împinge să ne plecăm genunchii înaintea lui Dumnezeu și să ne dorim o strânsă legătură cu El.

Dorul este acel sentiment pe care-l trăiesc miile de copii după părinții plecați departe pentru a câștiga o pâine. Este acel sentiment pe care-l simt părinții după copiii lor, de asemenea plecați peste hotare pentru un trai mai bun. Este sentimentul părinților care și-au condus copiii spre veșnicie, dorind cu mare speranță să-i reîntâlnească cândva… Este sentimentul profund pe care-l simțim fiecare dintre noi față de un prieten de-al nostru și care, din diferite motive, s-a îndepărtat de noi. Fiecare dintre noi oamenii, trăim acest sentiment mai des sau mai rar, însă cu siguranță l-au trăit și îl trăiesc toți oamenii care se nasc pe pământ.

Creștinul are însă un dor care este mai presus de orice dor, și anume dorul de Dumnezeu. Creștinul tânjește după Creatorul său și-l caută. Dorește să-L simtă, să-I vorbească, să-L întălnească și să-L cunoască cât mai mult. Dacă nu ar fi așa atunci de ce mai mergem la biserică? De ce dorim să ne împărtășim? De ce postim? De ce cădem în genunchi pentru a ne ruga? De ce ne străduim să facem fapte bune și să ne înmulțim credința? Răspunsul e unul singur: din dorul profund de Dumnezeu – Creatorul nostru!

Un teolog apusean, G. Pappini, spunea următoarele: „toți au nevoie de Tine, Doamne chiar și cei care nu știu aceasta. Flămândul crede că-i trebuie pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea apă, dar îi este sete de Tine. Bolnavul caută sănătatea, dar boala nu-i altceva decât lipsa Ta. Cine caută frumusețe Te caută pe Tine fără să-și dea seama. Cine dorește adevărul, Te dorește pe Tine cel ce ești singurul adevăr, singura bogăție, singura desfătare.”

Fericitul Augustin zicea: „neliniștite sunt inimile noastre până ce nu-și găsesc odihna în Tine”.

        Dorul de Dumnezeu este  sentimentul suprem al sufletului fiecărui creștin, de aceea să-L rugăm pe Tatăl nostru Cel ceresc, să păstreze în noi aprinsă flacăra dorinței de apropiere, de cunoaștere și de împreuna viețuire cu El .

                                                                                                                       Pr. Iurcea Ioan