Redăm, în rândurile de mai jos, un scurt interviu realizat de către părintele Marius N. Lauruc cu Sofia Proniuc, câștigătoarea Concursului de poezie religioasă organizat, în premieră, anul acesta, de către Vicariatul Ortodox Ucrainean. Mai apoi vă invităm să lecturați alte creații ale tinerei poete din Sighetu Marmației, publicate, aici, în premieră. Concursul de poezie religioasă a reprezentat prilejul cu care Sofia a debutat, făcând o surpriză plăcută, astfel, nu doar familiei, dar și comunității ucrainene sighetene. Îi dorim mult succes în noua etapă a vieții ei, în frumoșii ani de liceu, nădăjduind că scrierea poeziilor va ocupa cel puțin același loc de cinste, pentru ea, ca până acum.

Pr. M.N.L.: Ce înseamnă poezia pentru tine?

S.P.: Pentru mine poezia este un mod diferit de a mă descărca, de a transpune diferite emoții prin versuri. Pare ceva asemănător cu a scrie într-un jurnal dar totul este în  versuri și are rimă și, bineînțeles, un limbaj aparte, pentru că fiecare vers și fiecare strofă pot avea mai multe înțelesuri. Și e foarte interesant cum fiecare le poate percepe altfel. Dar, aproape nimeni nu le poate percepe la fel cum o face autorul însuși.

Pr. M.N.L.: De când ai început să scrii poezii?

S.P.: Am început să scriu de câteva luni. Țin minte și acum, cum stăteam la birou într-o noapte și mi-au apărut câteva propoziții în minte și am avut impresia că rimează. Le-am scris și așa mi-a ieșit prima strofă și tot așa până mi-a ieșit prima poezie.

Pr. M.N.L.: Ce te inspiră?

S.P.: Inspirațiile sunt multe și diferite. De cele mai multe ori pur și simplu încep să leg niște cuvinte în minte, astfel formând un vers sau chiar o strofă întreagă. Dar este nevoie să mi le notez undeva cât mai repede pentru că risc ca, de cele mai multe ori, să le uit. Uneori inspirația vine de la un sentiment sau o diferită stare ce mă predomină. Uneori doar stau și mă gândesc la o anumită persoană și versurile încep să curgă… și lista poate continua…

Pr. M.N.L.: Ai poeți preferați?

S.P.: Unul dintre preferații mei este celebrul poet Mihai Eminescu. Îmi place la nebunie limbajul lui și modul în care își expune emoțiile. De asemenea, îmi plac, la fel de mult, operele Anastasiei Herbil, care are, de asemenea,  un limbaj deosebit. Dar fiecare poet are ceva al lui, ceva ce-l deosebește de restul. Astfel că îmi place câte puțin din toți.

Pr. M.N.L.: Majoritatea textelor din slujbele bisericești sunt fragmente de psalmi, imne și cântări religioase. Crezi că poezia ne ajută să înțelegem mai bine rugăciunea și să fim mai conectați la textele slujbelor?

S.P. : Poezia este un mod aparte de a transpune tot felul de idei; prin intermediul ei putem percepe orice. Dar, la fel cum slujbele bisericești ne apropie mai mult de Dumnezeu, tot așa și poezia ne poate apropia de El și ne poate face să Îl înțelegem într-un alt fel. De asemenea, tot ce se cântă în biserică sau tot ce are legătură cu cântările bisericești, este tot un fel de poezie, dar cântată, care i se adresează direct Lui și care, da, ne face sa înțelegem mai bine rugăciunea și să ne apropiem de Dumnezeu.

Pr.M.N.L.: Poezia reprezintă și un mijloc aparte de comunicare. Crezi că citirea și studierea poeziilor au o oarecare influență asupra modului în care comunicăm cu cei din jur?

S.P. : Lecturând sau chiar scriind poezii ne putem dezvolta un oarecare limbaj influențat de poezie care devine mai colorat și plin de cuvinte noi din care oricând am putea forma o strofă sau un vers.

Pr. M.N.L. :De ce ai recomanda celor de vârsta ta să acorde atenție poeziei?

S.P.: Cred că cei de vârsta mea și cei mai mici au nevoie de poezie în viața lor ca să își dezvolte un vocabular colorat, ca atunci când se dezvoltă și cresc să aibă imaginație bogată. Astfel vor fi în stare să vadă mereu dincolo de cuvinte, dincolo de imagini și dincolo de orice întâlnesc in viață.

Îngerașul meu plecat

Steaua mea