„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit” (II Tim. 4, 7) sunt cuvinte rostite de Sfântul Apostol Pavel, care cuprind activitatea social-misionară pe care Sfântul Pavel a întreprins-o, predicând Evanghelia lui Hristos cu timp și fără timp în lumea întreagă. Astăzi, 11 septembrie 2026, când părintele vicar Ioan Pițura pleacă la cele veșnice, ne răsună în inimi cuvintele Sfântului Apostol Pavel, deoarece, în cazul părintelui Ioan, aceste cuvinte descriu întreaga sa activitate pastorală, administrativă și misionară.

Odată cu trecerea la cele veșnice a părintelui Ioan, comunitatea ucrainenilor din România a devenit mai săracă, deoarece părintele vicar a reprezentat Vicariatul Ortodox Ucrainean din România cu multă cinste și dăruire, timp de 31 de ani.

Născut într-o familie de oameni simpli și credincioși, Vasile și Maria, din localitatea Crăciunești, județul Maramureș, părintele Ioan a iubit, mai presus de orice, slujirea lui Dumnezeu în sânul comunității parohiei Ruscova.

Între anii 1963–1968, a absolvit Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca, iar în anul 1972 a obținut licența în Teologie la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu.

La 21 iulie 1968, tânărul teolog s-a căsătorit cu tânăra Eleonora-Viorica, iar în același an a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Ortodoxe Văleni, Protopopiatul Ortodox Român Sighetu Marmației, unde a activat până în anul 1974.

În anul 1974, a fost transferat la Parohia Ortodoxă Ucraineană Ruscova, parohie pe care a păstorit-o timp de 47 de ani, până în august 2021, când s-a pensionat. În această parohie a realizat numeroase lucrări de construcție și reparație. A construit casa parohială în anul 1981 și a efectuat reparații capitale la biserică, pe care a târnosit-o în anul 1979. Între anii 1992–1998, a coordonat construcția Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Ruscova-Oblaz, iar în anul 2015 a început construcția noii biserici parohiale din Ruscova-Centru.

Între anii 1978–1990, a fost numit protopop ortodox ucrainean de coordonare, iar în anul 1990 a fost numit vicar al Vicariatului Ortodox Ucrainean din România. În perioada păstoririi sale ca vicar, s-au înființat trei mănăstiri ucrainene și zece parohii noi, s-au construit 17 biserici noi, 12 case parohiale și trei case monahale pentru cele trei mănăstiri din cadrul Vicariatului.

Distincția de iconom a primit-o în anul 1978, iar pe cea de iconom stavrofor, în anul 1979, din partea Înaltpreasfințitului Părinte Teofil al Clujului. În anul 1999, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist i-a acordat Crucea Patriarhală. În anul 2017, a primit Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur”, iar în anul 2018, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a acordat Crucea Patriarhală.

Pentru multele lucrări săvârșite de părintele Ioan Pițura pentru comunitatea ucraineană din România, noi, preoții și credincioșii ortodocși, îi aducem recunoștință și veșnică prețuire.

Transmitem sincere condoleanțe familiei îndoliate, doamnei preotese Eleonora-Viorica, fiicelor Maria și Virginia, nepoatei Mădălina-Maria și ginerelui Adrian, precum și marii familii a credincioșilor ortodocși din comuna Ruscova.

Dumnezeu să-l așeze în rândul drepților! Veșnica lui pomenire! Вічная йому пам’ять!