Cu ajutorul lui Dumnezeu, sâmbătă, 07 decembrie 2024, la Centrul de Studiu Biblic Ortodox al Protopopiatului Ortodox Ucrainean din Lugoj, a avut loc cel de-al doilea curs de cercetare al Sfintei Scripturi în prezența a numeroși credincioși din Lugoj și împrejurimi, români și ucraineni.

          Tot din această dată a început și campania de colectare a alimentelor pentru familiile nevoiașe și pentru oamenii bolnavi.

          Următoarea întâlnire va avea loc sâmbătă pe 11 ianuarie, 2025, începând cu ora 17.

          De asemenea a fost creată și o pagină de YouTube a centrului, unde pot fi vizionate scurte videoclipuri care explică principalele învățături de credință (în curs de alcătuire), și din ianuarie pe această pagină va fi transmis și cursul biblic live.

          În prima parte a cursului au fost analizate capitolele 3 și 4 din Evanghelia către Matei. Din aceste capitole au fost explicate mai multe pasaje biblice care au lămurit credincioșilor prezenți anumite învățături: ce înseamnă să te pocăiești cu adevărat, cu ce fel de botez s-a botezat Mântuitorul, ce putere are diavolul asupra omului etc.

          Din îndemnul Sfântului Ioan Botezătorul și al Mântuitorului Iisus Hristos, ,,pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor” (Matei 3, 2; 4, 17) am învățat că acestea sunt niște îndemnuri prin care oamenii sunt chemați să se pocăiască, adică să părăsească păcatul și să-L urmeze pe Dumnezeu, nu este vorba de cei care se numesc pe sine ,,pocăiți”. A te numi ,,pocăit” este o expresie nebiblică, deoarece niciun apostol sau creștin din Noul Testament, nu s-a numit pe sine pocăit, ci din contră, Sfântul Pavel spune: ,,Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu”.(I Timotei 1, 15). Pocăința este un proces în derulare întreaga viață, prin care un creștin încearcă să-și schimbe viața, să renunțe la patimi și păcate și dorește să se sfințească, dar aceasta nu înseamnă că va fi un moment în care el poate să exclame că este pocăit. Sfântul niciodată nu știe că este sfânt.

          De asemenea am aflat că Noul Testament confirmă mărturisirea păcatelor (spovedania) și că această învățătură nu este străină de teologia biblică: ,,Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele”. (Matei 3, 6; vezi și Faptele Apostolilor 19, 18-19; Iacov 5, 16; Ioan 20, 21-23).

          Botezul cu care s-a botezat Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Matei 3, 16), nu este botezul cu care ne botezăm noi creștini (Faptele Apostolilor 19, 1-6). Botezul creștinilor a început să fie practicat după Pogorârea Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 2, 38).

          Un alt detaliu important pe care l-am aflat în capitolul 4 privind ispitirea lui Iisus Hristos, este că până în acest moment diavolul nu știa dacă Iisus este cu adevărat Mesia și Mantuitorul, de aceea îl întreabă: ,,De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini.” (Matei 4, 3). După ce vede minunile săvârșite și aude învățătura Sa dumnezeiască, își dă seama că de fapt Iisus este adevăratul Mesia, de aceea exclamă prin demonizații din Gadara: ,,Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui” (Luca 8, 28). Asta ne arată că el nu a avut voie să asiste la convorbirea de la Buna Vestire, dialogul îngerului cu Iosif, de aceea el nu a știut sigur dacă Iisus este sau nu Mesia. De aici putem înțelege că în tainele mântuirii noastre, precum spovedania sau rugăciunea, diavolul nu are acces la ele.

          În a doua parte a cursului, după o pauză de colinde și un ceai, cei prezenți au putut să înțeleagă biblic cinstirea icoanelor. Aici au putut afla că:

Creștinii ortodocși NU CRED în ICOANE,

Creștinii ortodocși NU SE ROAGĂ la ICOANE,

Creștinii ortodocși NU CINSTESC ICOANELE.

          Ci, creștinii cred în persoanele reprezentate în icoane, creștinii se roagă în prezența icoanelor, nu la icoane, și crestinii ordodocși cinstesc persoana reprezentată în icoane, nu materia din care este confectionată icoana.

          Pentru a înțelege mai bine acest amănunt s-a făcut o frumoasă analogie cu poza. Hârtia neimprimată nu are o mare valoare pentru noi, însă hârtia imprimată cu imaginea unei persoane dragi nouă, prinde valoare. Nu materia icoanei are valoare pentru noi, ci imaginea persoanei reprezentate în icoană este importantă pentru noi.

          Este adusă ca argument împotriva icoanelor porunca a doua a Decalogului: ,,Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti…” (Iesire 20, 4-5).

GREȘIT, porunca a doua nu interzice icoanele. De ce? Pentru că nu existau icoane creștine în timpul acela.

          Ce interzice de fapt aceasta poruncă? Interzice idolatria, adică, un obiect, animal sau orice altceva alcătuit din materie care ar putea fi scocotit dumnezeu. Idolul ia locul lui Dumnezeu. Icoana nu ia locul lui Dumnezeu. Ca și crestin ortodox nu voi crede că icoana Mântuitorului este însuși Hristos.

          Această poruncă stabilește clar pentru evrei și pentru noi creștinii, că un obiect făcut de mâini omenești nu poate lua locul lui Dumnezeu.

          Ca să înțelegem mai bine porunca a doua ar trebui să o analizăm în paralel cu idolii egiptenilor, din țara cărora evreii au ieșit înainte să primească Decalogul:

          ,, Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus (Ra -zeul soare, Horus – reprezentat cu un cap de șoim, Shu – zeul al aerului și al vântului), şi din câte sunt pe pământ, jos (Apis – zeu al fecunditatii reprezentat de un taur sau vițelul făcut de evrei despre care credeau că e Dumnezeu), şi din câte sunt în apele de sub pământ (Sobek – zeu reprezentat de crocodil). Să nu te închini lor, nici să le slujeşti”.

          Are sens această poruncă prin această explicație. Dar nu are nici un sens dacă o explicăm și zicem că această poruncă interzice icoanele. De ce? Pentru că Însuși Dumnezeu poruncește, câteva capitole mai încolo, în cartea Ieșirii să se cioplească chipuri de Heruvimi în lemn și să se facă în țesătura perdelelor chipuri de heruvimi, adică icoane.

          Să faci o perdea de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie, răsucită, iar în ţesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă” (Iesire 26, 31).

          ,,A făcut de asemenea doi heruvimi de aur, lucraţi din ciocan, pentru cele două capete ale capacului” (Iesire 37, 7).

          ,,Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi ţie şi îţi voi grăi de toate” (Iesire 25, 22).

          Dacă porunca a doua ar interzice reprezentarea persoanelor sacre (a icoanelor), aceste indicații de mai sus date lui Moise de către Dumnezeu ar arăta că Dumnezeu se contrazice. De aceea ideea că porunca a doua interzice icoanele este FALSĂ.

          Porunca a doua interzice IDOLII care iau locul lui Dumnezeu, în acest caz, idolii poporului egiptean dar și a celorlalte popoare idolatre vecine cu poporul lui Israel.

          De asemenea, a fost arătat faptul că icoanele nu apar în cultul creștin după Constantin cel Mare, ci apar cu zeci de ani înainte. Pentru a susține această afirmație stau la bază icoanele creștine din catacombele de la Roma și biserica creștină pictată de la Dura Europos, datate din jurul anului 250.

          Cine are urechi de auzit să audă!

Ieromonah Nicolae Danco