Життя і діяльність святого Алексія Кабалюка (Карпатського)
Transcarpatia (Zakarpatya), reprezintă unul dintre cele mai complexe teritorii ale Europei Centrale din punct de vedere confesional, etnic dar și politic. Istoria crestinismului de pe teritoriul Transcarpatiei (Zakarapattya) este una bogata si dateaza chiar din primele secole – sapaturile arheologice evidentiaza prezenta crestinilor chiar de la sfarsitul secolului I – inceputul secolului al II- lea.
Cei care au adus un aport important pentru inflorirea crestinismului in aceasta parte a Ucrainei – au fost fratii Chiril si Metodie, impreuna cu ucenicii sai, in a doua parte a secolului al IX – lea – ceea ce a rezultat la infiintarea unei eparhii ortodoxe la Muncaci (Mukacevo). Si asa pana la mijlocul secolului al XVII- lea, crestinii din Transcarpatia s-au bucurat atat de traditiile si invataturile Bisericii Ortodoxe Rasaritene. Această regiune, aflată sub stăpânire austro-ungară până în anul 1918, cuprindea în hotarele sale o populație majoritar slavă de rit răsăritean (bizantin). Momentul declinului se intampla in biserica Castelului din Ujgorod, cand 63 de preoti aleg sa primeasca unirea cu Roma – ceea ce poartă denumirea de Unia de la Ujhorod din anul 1646. Astfel situația religioasă a Transcarpatiei la începutul secolului XX era complicată. Cu toate că în anul 1868 a fost adoptată legea pentru egalitatea în drepturi a tuturor confesiunilor de pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar, situația de la fața locului era de departe alta decât cea dorită. Atât includerea forțată a tuturor țăranilor, fără excepție, în componența bisericii greco-catolice, impozitele exagerate din partea preoților uniați dar și nemulțumirile legate de atitudinea statului au dus la manifestări din ce în ce mai vehemente legate de același scop – dorința de a mărturisi liber credința ortodoxă. Imperiul Austro- Ungar, se prabuseste tocmai din aceasta cauza , in anul 1918 – folosind o politica gresita desfasurata pe mai multe directii dintre care amintim : deznationalizarea popoarelor cuprinse intre hotarele sale (printre care si ucrainenii), impunerea limbii maghiare si a religiei catolice. Si asa din anul 1734 – cand a trecut la cele vesnice la mănâstirea din Uglea, ultimul episcop ortodox Dosoftei de Transcarpatia, autoritatile nu si-au mai dat acordul pentru alegerea altui episcop ortodox in zona. Și așa, în satele Velyky Luchky și Iza au apărut grupări care au cerut pentru prima data un preot ortodox. Oamenii erau gata să meargă chiar până la moarte pentru ca visul lor să devină realitate. Un duhovnic ortodox, care să îi mângăie, un păstor care să aibă aceeași râvnă cu ei – era singurul lucru care le lipsea. În acest context de suferință și de căutare spirituală, providența divină a pregătit un om care să aprindă din nou flacăra Ortodoxiei în inimile credincioșilor Așadar începutul aceste mișcări pentru restabilirea Ortodoxiei pe teritoriul Transcarpatiei isi are inceputul si este strans legata de numele ascetului, sfantului si cuviosului – ALEXIE KABALIUK cunoscut posterității drept CARPATINUL.
Nașterea și copilăria
Олександр Іванович Кабалюк se naste la 1 septembrie 1877, in localitatea Iasinea – astazi districtul Rakhiv, regiunea Transcarpatia, în familia unui țăran de neam huțul, din parintii Ivan Kabalyuk si Anna Culcetska (Івана Кабалюка та Ганни Кульчицької), in total familia avand 9 copii – numele primindu-l in cinstea si amintirea cneazului Oleksandr Nevski. De mic copil este obisnuit cu munca si rugaciunea. Parintii castigandu-si existenta prin lucrarea pamantului. In amintirile sale, parintele amintea: “ tatal meu era agricultor. Mama era credincioasa, postea”;”Inca din copilarie am inceput sa ma gandesc deseori la chestiunile religioase si dintre cartile cumparate de mine o buna parte aveau continut duhovnicesc” Cu greutate urmeaza cursurile scolii din localitate,unde se practică maghiarizarea forțată a elevilor, in paralel studiind si la scoala parohial-bisericeasca greco-catolica, biserica pe care din alte motive decat cele samovolnice – o frecventau parintii. Este nevoit sa renunte la visul de a merge la gimnaziu, din acest motiv alege sa fie autodidact
Maturitatea
Intre anii 1897- 1901, indeplineste stagiul militar in orasul Kosice (al doilea oras ca marime din Slovacia) si Miskolc. La intoarcerea sa acasa, duce o lupta interioara intre nevoia casatoriei si refuzul ei; pe durata a trei ani – fapt care il pune pe ganduri pe tanarul hutul Alexandru. De tanar este nevoit sa preia fraiele gospodariei – dupa moartea tatalui sau, insa lucrul care il atrage mereu ramane rugaciunea. Cu acest gand, in anul 1903, viziteaza manastirile din Bixad, Suceava sau Mariapocs (Ungaria); un impact semnificativ avandu-l intalnirea cu egumenul Arcadie de la manastirea Bixad, care il slujeste pe Alexie sa se dedice slujirii lui Dumnezeu. Ajunge in Muntele Athos la manastirea Sfantului Pantelimon – unde marturiseste si primeste credinta cea Ortodoxa. In data de 5 mai 1910 este tuns in monahism iar in luna august a aceluiasi an, este hirotonit ieromonah. Primind aceste daruri ale Bisericii lui Hristos, se intoarce in locurile natale, unde incepe sa propovaduiasca Ortodoxia in randul uniatilor. Se adreseaza patriarhului Constantinopolului, Ioachim al III-lea – sa fie numit misionar; I se recomanda sa se adreseze patriarhului de Karlovic, in subordinea carora se afla comunitatea ortodoxa din acele parti. In cele din urma, dupa intalnirea cu patriarhul sarb Luchian Bogdanovici , este numit ajutor al preotului ortodox din Miskolc, pentru satele Velykyj Luchki si Iza.
Trebuie amintit faptul ca, potrivit recensamantului din anul 1910, in Transcarpatia, se numarau doar 582 persoane crestin- ortodoxe. În zilele noastre, conform recensământului din 2001, arată că în Transcarpatia, 81 % din populație s-a declarat ucraineană, în timp ce 12 % au menționat că sunt maghiari, iar 2, 6 % – români.
Întors în Transcarpatia, Sfântul Alexie a desfășurat o activitate misionară de o intensitate rar întălnită. Rezultatul misiunii sale a fost acela de intoarcere la Ortodoxie a peste 35,000 de uniati din localitatile: Iza, Velyki Luchky, Iasinea, Hust, Lypcha, Belky, Ilnytzja, Chumalovo, Tereblia s.a. Cu siguranta munca nu a fost una usoara, ieromonahul Alexie fiind de multe ori arestat, insa avand sustinerea poporului – in principal din satul Iza sau Velykiy Luchki, este eliberat de fiecare data, dupa cateva zile de detentie. Insa dupa perchezitiile facute de politie, din casa ieromonahului din Iasinea si confiscarea multor bunuri ca: potirul, vesmintele preotesti, carti bisericesti – si casa a fost pusa sub sechestru – ieromonahul hotaraste sa se salveze de la arestare, plecand la Cernauti; “ M-am decis sa plec la manastirea Yablocinski, unde le-am relatat celor de acolo cu de-amanuntul despre prigoanele care au inceput impotriva ortodocsilor. . La scurt timp despre lucrul acesta au aflat ziarele din Europa – tiparite in rusa, franceza, engleza … – au inceput sa apara articole care dezaprobau teroarea maghiara.”
In anul 1912, dupa o adunare a clerului greco-catolic, la Sighetu-Marmatiei, clerul se adreseaza guvernului cu rugamintea de a suprima miscarea ortodoxa. Au fost intentate mai multe procese cu diferite acuzatii: falsificarea documentelor, propaganda politica antistatala, propaganda rusa, folosirea cartilor de teologie interzise (editate la Kiev) s.a.
Ieromonahul Alexie este nevoit sa fuga in America, unde continua munca sa misionara, aducand la credinta pe multi. In tara natala, situatia se inrautateste. Atunci cand miscarea ortodoxa nu a putut fi oprita prin intermediul amenzilor si a impozitelor, Ministerul afacerilor interne l-a trimis la Sighet pe consilierul Gorner, care a fost insarcinat cu suprimarea miscarii ortodoxe. In multe localitati se fac razii, in urma carora au fost arestate in jur de 180 de persoane. Pe motiv de lipsa de probe, instanta a lasat in arest 94 de oameni. Sedinta de judecata a fost planificata in Debrecen, insa data inceperii sedintei se schimba mereu, din cauza lipsei invinuitului principal, Alexie Kabaliuk si a insuficientei dovezilor din partea reclamantilor. La Budapesta se organizeaza o conferinta care a fost convocata in legatura cu acest proces, la care, printre altii, au luat parte, seful guvernului, minstrul cultelor sau episcop greco-catolic al Muncaciului, Antonie Papp.
Acesta este si momentul intoarcerii ieromonahului Alexie Kabaliuk, momentul cand, administratia Imperiului Austro-Ungar, in frunte cu Biserica Catolica, intenteaza procesul de aici de la Sighetu-Marmatiei, Maramures,. Astfel pe 29 decembrie 1913, a inceput procesul.
Pr.Mihai Sacaloș – Valea Vișeului
BIBLIOGRAFIE
- “Patimitorul de la Sighet; Viata, minunile si acatistului Sfantului ALexie Carpatinul, noul apostol al Maramuresului istoric”, IURIE DANILET, Editura Areopag, Bucuresti, 2023.
- https://blagovist.church.ua/
- https://pokrov-hamburg.de/
- http://www.ukrajinci.sk/
- https://nfi.hu/filmarchivum/
- https://www.revistaromaniamare.ro/
BINEVESTITORUL / БЛАГОВІСНИК 